„Să fii sfânt este o excepție; să fii drept este regulă.”Victor Hugo · Mizerabilii · 1862 · Partea a II-a, cartea a III-a, capitolul II
Dreptatea nu e o performanță rară, ci datoria de zi cu zi a fiecăruia.
Hugo desparte două niveluri de moralitate. Sfințenia presupune sacrificiu total, renunțare, iubire pentru dușmani — e un dar al câtorva. Dreptatea cere doar că nu înșeli, nu exploatezi, plătești datoria, spui adevărul. E adevărat pentru că cerințele obișnuite sunt realizabile, iar cele excepționale nu pot fi normă. Un negustor care nu trișează la cântar nu face nimic eroic, dar face exact ce societatea are dreptul să aștepte de la el.
De ce contează Util azi când judecăm oamenii fie prea dur, cerând sfințenie, fie prea blând, mulțumindu-ne cu orice. Standardul corect e dreptatea de zi cu zi.