„Dacă ar fi gata când e făcut... Mai bine că nu vine încă, ca să nu-mi văd doar de treabă și să scap.”William Shakespeare · Macbeth · 1606 · Actul I, scena 7
Amânarea nu scurtează suferința, ci o multiplică: mintea trăiește fapta de o sută de ori înainte de a o face.
Macbeth raționează ca un om care vrea să sară peste momentul greu: dacă fapta ar fi terminată imediat, consecințele ar începe și s-ar termina și ele. Dar mecanismul psihologic funcționează invers. Amânarea nu scurtează suferința, ci o prelungește, pentru că în timpul așteptării mintea repetă scenariul și imaginația produce vinovăție înainte de fapt. Cine pune o discuție dificilă pe altă zi o trăiește de o sută de ori în cap, iar când o face în sfârșit, e deja epuizat de versiunile imaginare.
De ce contează Fraza descrie exact de ce amânarea deciziilor grele epuizează mai mult decât decizia însăși: mai bine o discuție scurtă acum decât o săptămână de anticipare.