„Când omul desăvârșit își folosește mintea, este ca o oglindă: nu trimite, nu primește, răspunde și nu păstrează.”Zhuangzi · Zhuangzi · -300 · capitolul 7
Mintea matură e o oglindă: răspunde la ce vine și nu păstrează nimic din ce a trecut.
Oglinda nu alege ce să arate și nu păstrează nimic după ce imaginea a trecut. Zhuangzi propune același raport cu lumea: percepem ce vine, reacționăm la ce e necesar, apoi lăsăm totul să treacă. Suferința naște din atașare — ne agățăm de complimente, de griji, de planuri. Cine rumină toată noaptea o replică primită azi nu răspunde realității, ci propriilor imagini stocate.
Oglinda lui Zhuangzi face ceva mai subtil decât a uita. Ea nici nu pregătește din timp imaginile. Nu repetă în avans scenarii despre ce ar putea veni. Noi însă trăim adesea înainte de a trăi: repetăm mental o discuție dificilă cu zile înainte. Apoi, când discuția are loc, răspundem la repetiție, nu la persoana din fața noastră. Mintea ocupată de previziuni nu mai e o oglindă, ci un ecran pe care rulăm propriile filme. Zhuangzi sugerează un echilibru: pregătește-te cât e necesar, apoi lasă mintea goală, ca să vadă ce chiar se întâmplă. Dar ce facem când tocmai am răspuns greșit și imaginea tot revine?
De ce contează E o tehnică de sănătate mentală cu vechime de două mii de ani: trăiește momentul, răspunde, apoi renunță la el.