PrSM din HIMARS, testată pe ținte maritime — contractul de 1,2 miliarde de dolari cumpără un cap de căutare, iar România are camioanele, nu racheta

Armata SUA a atribuit Lockheed Martin, pe 15 septembrie 2026, un contract de până la 1,2 miliarde de dolari pentru PrSM Increment 2, racheta lansată din HIMARS care caută singură ținte în mișcare, inclusiv nave.

Miza pentru cititorul din România nu e contractul american, ci ce cumpără el: nu o rachetă nouă — cea veche zboară deja 500 de kilometri —, ci un cap de căutare care o lasă să lovească ceva ce s-a mutat după lansare. Racheta se trage de pe cele 54 de lansatoare HIMARS pe care România le-a cumpărat din 2018, deci pentru prima dată o armă anti-navă cu rază lungă ar putea sta pe camioane pe care armata română le are.

Teza verificabilă a acestui articol: capabilitatea e reală și testată de două ori, dar geometria Mării Negre, coada la export și golul din stocurile americane fac din ea, pentru România, o opțiune de după 2028 — nu un răspuns la ce se întâmplă acum pe mare. Scenariul dominant: România rămâne pe rachetele de croazieră NSM pe care le-a ales deja și cere PrSM Increment 2 abia când există o producție de export.

Ce a cumpărat Armata SUA, punct cu punct

Contractul a fost anunțat de Armata SUA luni, 15 septembrie, potrivit DefenseScoop, și confirmat de Lockheed Martin într-un comunicat pe 21 septembrie. Este un contract cu livrare și cantitate nedeterminate (IDIQ), cu plafon de 1,2 miliarde de dolari, care acoperă „achiziția inițială și comenzile viitoare de rachete PrSM Increment 2, producția ulterioară și dezvoltarea continuă”. Breaking Defense îl încadrează drept contract de „capabilitate operațională timpurie”, cu lucrări până la 13 septembrie 2031.

Ce nu spune comunicatul e la fel de important. Nu dă numărul de rachete — un purtător de cuvânt Lockheed a trimis întrebarea la Armată, scrie DefenseScoop —, nu dă raza și nu dă o dată de livrare. Formularea pentru testul din august este „lansare de pe un HIMARS, desfășurarea capacelor de protecție și angajarea țintei”. Nu scrie „a lovit”, nu dă distanța și nu precizează dacă ținta din acest al doilea test se mișca.

Ce se știe despre teste vine din martie. Primul zbor al Increment 2, anunțat pe 16 martie, a parcurs 350 de kilometri de pe un lansator HIMARS, potrivit Breaking Defense, care dă și raza de luptă: până la 500 de kilometri. Al treilea rând de teste e programat pentru 2027.

Actorii: cine a semnat, cine testează, cine așteaptă la coadă

Semnatarii sunt Armata SUA — prin biroul de programe pentru rachete și spațiu, condus de generalul Frank Lozano — și Lockheed Martin, prin Dave Griser, vicepreședinte pentru lansatoare și rachete de precizie: „Această atribuire marchează un pas important în livrarea PrSM Increment 2 către luptător. Suntem gata să trecem de la testele de zbor la producție.” Lozano spunea în martie că vrea „primele 10 capete de căutare Increment 2 în iunie sau iulie”, iar în octombrie 2025, potrivit Defense News, că vrea capacitate „atât pentru cerințele de vânzări militare externe, cât și pentru cele americane”.

La coadă stau aliații. Australia e partener al programului din 2021, a tras prima PrSM Increment 1 la exercițiul Talisman Sabre din iulie 2025 și, potrivit listei publice de operatori, a selectat Increment 2 în aprilie 2026; guvernul de la Canberra a anunțat pe 28 aprilie 2,3 miliarde de dolari australieni pentru un al doilea regiment de lovire la distanță cu HIMARS și PrSM, potrivit Ministerului Apărării. Marea Britanie a decis pe 30 iunie să intre în program cu 190 de milioane de lire, cu prime livrări posibile în 2027, potrivit Breaking Defense; Suedia a cumpărat pe 7 septembrie lansatoare HIMARS „pregătite pentru viitoare PrSM”, potrivit Defense News. România nu apare pe listă.

De partea românească, actorii sunt cei care au ales altceva. Viceamiralul Mihai Panait, șeful Statului Major al Forțelor Navale, a anunțat în februarie sosirea rachetelor de croazieră NSM „la sfârșitul lui 2025 și începutul lui 2026”, potrivit Ziare.com. Generalul Gheorghiță Vlad, șeful Statului Major al Apărării, a semnat la Ankara pe 7 iulie aderarea la coalițiile NATO de achiziție pentru NSM și JSM, potrivit Bursa — nu pentru PrSM.

Cine	Rolul, conform surselor	Ce a făcut
Dave Griser	Vicepreședinte Lockheed Martin, lansatoare și rachete de precizie	Semnatar; „gata să trecem la producție”
Frank Lozano	General, șeful biroului de programe rachete și spațiu al Armatei SUA	A cerut 10 capete de căutare în vară; ținta de 400 de rachete pe an
Australia	Partener al programului din 2021	Increment 2 selectat în aprilie 2026; 2,3 mld. A$ pentru al doilea regiment
Mihai Panait	Viceamiral, șeful Statului Major al Forțelor Navale	A anunțat sosirea NSM pe coastă
Gheorghiță Vlad	General, șeful Statului Major al Apărării	Ankara, 7 iulie: coalițiile NSM și JSM
România	Operator HIMARS din 2021	54 de lansatoare aprobate; nicio cerere publică pentru PrSM

Mecanismul: de ce capul de căutare e toată povestea

Lanțul are trei verigi tehnice. Prima: PrSM Increment 1, în serviciu din decembrie 2023, zboară 500 de kilometri, dar numai spre coordonate fixe — ghidare inerțială plus GPS, fără să vadă ținta. Un ATACMS, racheta pe care o înlocuiește și pe care România a cumpărat-o în 54 de exemplare, bătea 300 de kilometri și ocupa singură un lansator; PrSM intră două într-un lansator, potrivit Monitorul Apărării.

A doua verigă e capul de căutare multimod al Increment 2: un senzor pasiv de radiofrecvență, care ascultă emisiile radar ale țintei, și unul de imagine în infraroșu, care o vede la final. Lockheed îl descrie ca „proiectat să permită rachetei să angajeze ținte terestre și maritime în mișcare”. Asta schimbă natura armei: din lovitură pe coordonate în lovitură pe obiect.

A treia verigă e ritmul. Lockheed a livrat 26 de rachete Increment 1 în 2024 și 54 în 2025, iar Lozano a pus firma sub contract pentru 400, cu un ritm de 400 pe an țintit pentru sfârșitul anului fiscal 2027, potrivit aceleiași relatări Defense News. Increment 2 se așază peste această linie, nu lângă ea. Capabilitatea operațională inițială e așteptată în anul fiscal 2028.

De aici decurge efectul: o rachetă care există deja pe camioanele aliaților primește, printr-un cap de căutare, misiunea anti-navă pe care o aveau doar avioanele și navele. Contra-ipoteza, tratată mai jos: o armă gândită pentru Pacific poate să nu aibă, într-o mare închisă, aceeași valoare.

Stocul golit în Iran: contextul pe care comunicatul nu-l spune

Comunicatul Lockheed nu pomenește de ce se grăbește Armata. Reuters a relatat pe 4 august, citat de Iran International, că SUA au folosit „practic toate” stocurile de ATACMS și PrSM în „războiul de cinci luni cu Iranul”, pe baza a două surse familiare cu datele, care „au refuzat să spună câte arme au rămas”. Breaking Defense leagă explicit contractul din septembrie de încercarea Armatei de a-și reface un stoc golit. Președintele Trump a răspuns că SUA au „mult mai multe muniții decât oricine în lume”.

Prima utilizare în luptă a PrSM a venit în martie 2026, când Comandamentul Central american a publicat imagini cu un HIMARS trăgând rachete asupra unor ținte iraniene, potrivit cronologiei publice a programului. Pentru un cumpărător extern, consecința e directă: linia de producție care ar face rachetele României e aceeași care reumple acum stocul american, iar Lozano a spus în octombrie 2025 că abia închiderea liniei ATACMS, în aproximativ doi ani, eliberează capacitate pentru export.

Trei numere spun coada: 100 de rachete livrate până la sfârșitul lui 2025, 400 pe an de la sfârșitul lui 2027, un stoc american de refăcut între ele.

Marea Neagră în kilometri: ce ar atinge o PrSM de la Constanța

Geometria se calculează, nu se estimează. Pe distanța ortodromică — cea mai scurtă linie pe glob între două puncte —, din portul Constanța, Sevastopolul e la 390 de kilometri, Odesa la 304, Insula Șerpilor la 172, Feodosia la 541, podul Kerci la 640, iar Novorossiisk la 726. O rachetă cu raza de 500 de kilometri lansată de pe litoralul românesc acoperă, deci, jumătatea vestică a Crimeei și toată zona de vest a mării; nu acoperă coasta rusă a Caucazului.

Aici intervine un fapt din 2026: Flota Mării Negre e „cantonată la Novorossiisk”, după ce s-a retras din Sevastopol ca să scape de loviturile ucrainene, potrivit Naval News. Navele care ar fi ținta unei arme anti-navă stau, în cea mai mare parte a timpului, la 726 de kilometri de Constanța — cu 226 de kilometri dincolo de raza PrSM Increment 2.

Valoarea armei pentru România nu e, așadar, lovirea flotei la cheu, ci a navelor care ies din port: orice navă rusească aflată în vestul mării, între Crimeea și gurile Dunării, ar fi în raza unui camion parcat la Constanța sau la Mihail Kogălniceanu. E o capabilitate de interdicție, nu de decapitare.

România a ales NSM — și coaliția NSM, nu PrSM

Răspunsul românesc la aceeași problemă există deja și e altul. Primele echipamente NSM — rachete de croazieră anti-navă norvegiene, lansate de pe coastă — au ajuns în țară în august 2026, printr-un acord de vânzări militare externe de aproximativ 300 de milioane de dolari, potrivit Newsweek România; alte 7 sisteme și 48 de rachete, de aproximativ 207 milioane de euro, sunt planificate prin programul european SAFE, cu contractul nesemnat la 31 august.

Cele două arme nu se exclud; se completează pe altă geometrie. NSM zboară jos, subsonic, și e greu de detectat; PrSM zboară balistic, la 500 de kilometri, și ajunge într-o fracțiune din timp. Un lansator NSM apără coasta și zona economică exclusivă; un HIMARS cu Increment 2 ar bate până în Crimeea. Dar România a intrat în iulie în coaliția NATO pentru NSM și JSM, iar în sursele consultate nu există nicio cerere românească pentru PrSM — nici Increment 1, nici 2.

Cele 54 de lansatoare HIMARS, aprobate de Departamentul de Stat în august 2017 împreună cu 81 de rachete GMLRS unitare, 81 cu focos alternativ și 54 ATACMS, pentru 1,25 miliarde de dolari, potrivit Army Technology, au ajuns în Brigada 8 Rachete Operativ-Tactice din 2021, în batalioanele de la Focșani, Bârlad și Ploiești. Camioanele sunt aici. Muniția care le-ar da o misiune pe mare nu e nici cerută, nici, deocamdată, de vânzare.

Contra-ipoteza: o rachetă pentru Pacific, nu pentru o mare închisă

Programul Increment 2 s-a născut pentru Pacific — Australia a plătit 54 de milioane de dolari pentru dezvoltarea lui încă din 2021, iar primele imagini cu un cap de căutare maritim PrSM sunt de la un exercițiu în Palau. Acolo, 500 de kilometri sunt o strâmtoare; în Marea Neagră, sunt aproape jumătate din lățimea mării. Contra-ipoteza spune că, pentru România, NSM-ul de pe coastă și dronele navale sunt răspunsul proporționat, iar PrSM Increment 2 e o armă scumpă pentru o confruntare care se duce, în mare parte, cu drone navale ieftine.

Argumentul are un punct tare și unul slab. Punctul tare: flota rusă s-a retras la Novorossiisk tocmai din cauza dronelor și rachetelor de croazieră ucrainene — armele ieftine au produs deja efectul. Punctul slab: acoperirea vestului mării de pe camioane mobile, greu de lovit preventiv, e altă categorie de descurajare decât un lansator fix pe coastă, iar o singură rachetă balistică ajunge în minute acolo unde o rachetă de croazieră ajunge în zeci de minute.

Sursele nu permit tranșarea: niciuna nu dă costul unitar al Increment 2, iar fără el comparația cu NSM rămâne calitativă.

Scenarii

Scenariul dominant — România rămâne pe NSM și cere PrSM Increment 2 după 2028. Declanșator: capabilitatea operațională inițială americană în anul fiscal 2028 și deschiderea liniei pentru export odată cu închiderea ATACMS. Constrângere: stocul american golit are prioritate; Australia și Marea Britanie sunt deja la coadă, iar Suedia și-a pregătit lansatoarele. Consecință: HIMARS-urile românești trag GMLRS și ATACMS încă trei-patru ani; misiunea anti-navă rămâne la NSM. Indicator: absența unei notificări DSCA pentru PrSM către România până la sfârșitul lui 2027.

Scenariu plauzibil — cerere românească timpurie, cu Increment 1. Declanșator: coaliția NATO de la Ankara se extinde de la NSM/JSM la muniția HIMARS, iar România cere PrSM Increment 1 ca înlocuitor pentru cele 54 de ATACMS. Constrângere: Increment 1 lovește doar coordonate fixe — nu nave. Consecință: raza de la 300 la 500 de kilometri pe uscat, fără capabilitate maritimă. Indicator: o notificare DSCA pentru PrSM Increment 1 către România.

Scenariu de coadă — Increment 2 întârzie, iar testul din 2027 nu confirmă lovirea unei nave în mișcare. Declanșator: al treilea test nu demonstrează ce nu a demonstrat public nici al doilea — o lovitură pe țintă maritimă mobilă la distanță de luptă. Constrângere: contractul e IDIQ, deci Armata poate comanda puțin. Consecință: capabilitatea operațională alunecă după 2028, iar întrebarea românească se amână singură. Indicator: comunicatul Lockheed pentru testul din 2027 folosește sau nu cuvântul „lovit”.

Predicții verificabile

Predicție	Orizont	Probabilitate	Cum se verifică	Sursa de verificare
DSCA publică o notificare pentru vânzarea de PrSM (orice increment) către România	până la 31.12.2027	20–35 %	Apare o notificare cu «Romania – Precision Strike Missile»	dsca.mil, Major Arms Sales
Lockheed sau Armata SUA anunță al treilea test de zbor Increment 2	până la 30.06.2027	scenariu dominant	Comunicat oficial cu data testului	news.lockheedmartin.com, army.mil
Armata SUA declară capabilitate operațională inițială pentru Increment 2	până la 30.09.2028	45–60 %	Declarație IOC sau prima unitate echipată	army.mil, raportul anual GAO pe sisteme de armament
Livrările PrSM ating ritmul de 400 pe an	anul fiscal 2028 (până la 30.09.2028)	40–55 %	Cifra de livrări din documentele de buget ale Armatei	documentele de buget ale Departamentului Apărării, raportul GAO
România semnează contractul SAFE pentru cele 7 sisteme NSM	până la 31.03.2027	scenariu dominant	Anunț MApN sau publicare în Monitorul Oficial	mapn.ro, Monitorul Oficial
Un al doilea client de export (după Australia) anunță Increment 2	până la 31.12.2027	35–50 %	Notificare DSCA sau comunicat guvernamental	dsca.mil, comunicate guvernamentale

Metodă, definiții și cifre

Contractul. IDIQ — livrare nedeterminată, cantitate nedeterminată — e un contract-cadru cu plafon: 1,2 miliarde de dolari e maximul, nu suma cheltuită. Numărul de rachete nu e public. „Capabilitate operațională timpurie” (EOC) e treapta dinaintea celei inițiale (IOC); IOC pentru Increment 2 e dat ca an fiscal 2028 de cronologia publică a programului, nu de comunicatul Lockheed.

Raza. „500 de kilometri” e raza de luptă declarată de Breaking Defense pentru Increment 2 și cea a Increment 1; DefenseScoop scrie „peste 500”. Comunicatul Lockheed nu dă nicio cifră. Cifra de „1 000 de kilometri” care circulă în presă aparține Increment 4, aflat în dezvoltare, nu rachetei contractate acum.

Distanțele. Sunt distanțe ortodromice calculate din coordonate geografice (Constanța 44,17° N, 28,65° E; Sevastopol 44,61° N, 33,52° E; Novorossiisk 44,72° N, 37,77° E și celelalte), cu raza Pământului de 6 371 km. De la baza Mihail Kogălniceanu diferențele sunt de 5–15 km. Raza unei rachete balistice depinde de traiectorie și de încărcătură, deci comparația cu 500 km e una de ordin de mărime.

Producția. Cifrele 26 (2024), 54 (2025) și 400 pe an sunt declarațiile generalului Lozano din octombrie 2025, pentru Increment 1; nu există o cifră publică separată pentru Increment 2. „Practic toate stocurile” e formularea Reuters din 4 august 2026, bazată pe surse familiare cu datele interne, nu pe un inventar publicat.

România. Cantitățile HIMARS/GMLRS/ATACMS sunt cele din notificarea DSCA din august 2017 (aprobare, nu livrare); prima recepție de lansatoare e din 2021. Cifrele NSM (aproximativ 300 de milioane de dolari FMS; 7 sisteme și 48 de rachete pentru aproximativ 207 milioane de euro prin SAFE) sunt cele din presa românească, cu contractul SAFE nesemnat la 31 august 2026.

Probabilitățile. Benzile din tabelul de predicții sunt estimări editoriale exprimate în intervale de cel puțin zece puncte procentuale, fără calibrare pe un istoric de rezultate; indică ordinul de mărime al încrederii, nu o frecvență măsurată.

Limite ale analizei

Analiza se sprijină pe comunicatul Lockheed, pe presa de specialitate americană din martie–septembrie 2026 și pe presa românească pentru NSM și HIMARS. Comunicatul nu spune că racheta a lovit o țintă maritimă în mișcare — spune că a „angajat ținta” —, iar detaliile celor două teste (distanță, tip de țintă, viteză) nu sunt publice; orice afirmație mai tare decât asta ar depăși sursele.

Ce nu poate stabili articolul: costul unitar al Increment 2, numărul de rachete din contract și dacă România a discutat vreodată PrSM în canale nepublice. Absența unei notificări DSCA e verificată pe sursele accesibile la data scrierii, nu pe o confirmare oficială românească.

Diagnosticul ar fi invalidat de o notificare DSCA pentru PrSM către România înainte de 2028, de o declarație a Armatei SUA că Increment 2 intră în serviciu înainte de anul fiscal 2028 sau de o schimbare a bazei principale a Flotei Mării Negre înapoi spre Sevastopol, care ar readuce navele în raza de 500 de kilometri. Reevaluarea firească vine după al treilea test din 2027 sau la prima notificare de export a Increment 2.