Autor
Bryan Caplan
1 fișă de lectură din 1 carte · 2018.
1 fișă
The Case Against Education: Why the Education System Is a Waste of Time and Money · 2018
Întrebarea nu e ce îi place să studieze, ci ce îi place să facă opt ore pe zi.
Caplan e provocator și exagerat, dar partea lui utilă rezistă: o parte din ce plătește un angajator e semnalul, nu conținutul. De aici ies patru criterii practice de alegere, în ordinea în care merită aplicate. Unu, transferabilitate: cât din ce înveți se mută în altă parte dacă domeniul se schimbă. Matematica, statistica, scrisul, dreptul, ingineria de bază și limbile se mută; o specializare foarte îngustă pe o unealtă anume nu se mută. Doi, dovada în afara diplomei: portofoliu, proiecte, stagii, o lucrare publicată, un cod care merge. Într-o piață unde toată lumea are diplomă, diferența o face ce poți arăta. Trei, costul de oportunitate: trei ani într-o facultate pe care nu o frecventezi valorează mai puțin decât doi ani de muncă plus o certificare, iar asta e adevărat în România mai mult decât în alte părți. Patru, semnalul instituției contează, dar mai puțin decât crede lumea și mai mult la primul loc de muncă decât la al treilea. Pașii concreți, în ultimii doi ani de liceu: unu, două stagii sau internshipuri, oricât de scurte, înainte de alegere; doi, discuții cu trei oameni care fac meseria, nu cu profesori care o predau; trei, o listă scrisă de ce îi place să facă opt ore pe zi, nu ce îi place să studieze; patru, un plan B explicit, fiindcă schimbarea de facultate după primul an nu e un eșec, e informație scumpă folosită la timp. Ce nu faci: nu alegi tu, nu alegi după salariul mediu de azi, și nu tratezi o vocație declarată la șaptesprezece ani ca pe un contract pe viață.
“O mare parte din valoarea unei diplome nu vine din ce ai învățat, ci din ce dovedește despre tine unui angajator care nu te cunoaște: că ești inteligent, conștiincios și dispus să te conformezi.”