Françoise Dolto

1 fișă

1. 01

   Un copil suportă aproape orice adevăr spus pe măsura lui, dar nu suportă un secret pe care îl simte fără să-l poată numi — pentru că atunci nu explică realitatea, ci se explică pe sine ca vinovat.

   La cause des enfants · 1985

   În absența unei explicații, cauza pe care copilul o găsește e el însuși.

   Dolto a fost pediatră și psihanalistă și a devenit, prin emisiunile ei de radio din anii șaptezeci, cea mai ascultată voce despre copii din Franța. Teza ei centrală e că bebelușul e, din prima zi, o ființă de limbaj: înțelege tonul, adresarea și mai ales faptul că i se vorbește, cu mult înainte să înțeleagă cuvintele. Consecința practică e neobișnuită și a fost contestată: ea le vorbea sugarilor despre lucruri grele — o despărțire, un deces, o spitalizare, o adopție — în cuvinte simple și adevărate, și raporta că simptome ca refuzul hranei sau plânsul necontenit cedau. Argumentul ei nu e magic. Un copil percepe schimbarea de atmosferă oricum; ce nu poate face singur e să-i atribuie o cauză exterioară. În absența unei explicații, cauza pe care o găsește e el însuși. A numi realitatea îl scoate din poziția de vinovat implicit. Partea mai contestată a moștenirii ei ține de anumite formulări publice despre sexuali- tatea infantilă, criticate sever mai târziu în Franța; asta nu anulează principiul adevărului spus pe măsură, dar e onest de menționat.

   “Tot ce este trăit și nespus devine, pentru copil, ceva de nesuportat.”

   Deschide fișa →