Isaac Asimov

1 fișă

1. 01

   Psihoistoria funcționează pe populații mari și pe orizonturi lungi, iar singura variabilă care schimbă simultan milioane de oameni, se compune de la o generație la alta și nu costă nimic de exportat e felul în care sunt crescuți copiii.

   Fundația · 1951

   Toate cele trei tradiții cer același lucru: un adult previzibil, care răspunde, care cere pe măsură și care repară.

   Planul lui Hari Seldon nu împiedică prăbușirea imperiului; îi scurtează urmările, de la treizeci de mii de ani la o mie, schimbând condiții inițiale. Cursul acesta încearcă același lucru la altă scară, și merită spus fără grandilocvență ce se susține și ce nu. Ce se susține, din cele treizeci și una de lecții de dinainte: adversitatea din copilărie se comportă ca un factor de risc dozat la nivel de populație, lecția 1; mecanismul prin care se transmite e identificabil și, important, reversibil, lecția 2; iar reversibilitatea nu cere părinți perfecți, ci acces la propria durere și reparație după greșeală, lecțiile 2 și 7. Ce nu se susține: că un părinte scrie personalitatea unui copil, lecția 13, sau că există o metodă care garantează un rezultat, lecția 30. Convergența celor trei tradiții e partea cea mai solidă a cursului, pentru că nu a fost proiectată. Europa Occidentală a ajuns la autonomie exersată prin Montessori și la demnitate egală prin Juul; Europa de Est, la învățare care conduce dezvoltarea prin Vîgotski și la drepturi ale copilului prin Korczak; Asia, la dependență primită fără rușine prin Doi și la capacitate produsă de mediu prin Suzuki. Formulările diferă, dar cer toate același lucru: un adult previzibil, care răspunde, care cere pe măsură și care repară. Asta e o tehnologie socială, iar o tehnologie socială se poate răspândi.

   “Violența este ultimul refugiu al incompetenței.”

   Deschide fișa →