John Maynard Keynes

2 fișe

1. 01

   Confortul explicațiilor pe termen lung nu ajută pe nimeni care trebuie să decidă acum: politica economică și deciziile se judecă după ce fac în furtuna prezentă, nu după echilibrul dincolo de ea.

   A Tract on Monetary Reform · 1923

   Așteptarea echilibrului pe termen lung nu anulează transferurile de bogăție care se produc acum, în furtună.

   Keynes atacă obiceiul economiștilor de a respinge problemele urgente cu promisiunea că, pe termen lung, piețele se echilibrează singure. El susține că oamenii trăiesc efectele inflației, șomajului și instabilității monetare acum, iar amânarea remedierii are costuri reale și distribuite inechitabil. Mecanismul pe care îl vede este că prețurile și datoriile fixe transferă bogăția între generații și clase în timpul furtunii, iar așteptarea nu anulează aceste transferuri. Exemplul lui e Europa de după Primul Război Mondial, unde inflația a erodat economiile celor mici, în timp ce deținătorii de active reale au ieșit avantajați.

   “Pe termen lung suntem cu toții morți. Economiștii își impun o sarcină prea ușoară, prea inutilă, dacă, în vremuri de furtună, nu pot să ne spună decât că, după ce furtuna va trece, marea va fi din nou lină.”

   Deschide fișa →

2. 02

   Când oamenii se sperie și încetează brusc să mai cheltuiască, economia poate rămâne blocată la un nivel scăzut, iar statul poate ajuta cheltuind el însuși.

   The General Theory of Employment, Interest and Money · 1936

   În lipsa cheltuielii private, cheltuiala publică poate rupe spirala recesiunii.

   Dacă toți vecinii tăi decid deodată să nu mai cumpere nimic, magazinele vând mai puțin și concediază oameni. Aceștia, la rândul lor, cheltuie și mai puțin. Keynes a arătat că, în asemenea momente, statul poate rupe acest cerc, plătind pentru drumuri sau școli, punând bani înapoi în buzunarele oamenilor.

   Deschide fișa →