olivlaw

Autor

Părțile Tratatului Atlanticului de Nord

1 fișă de lectură din 1 carte · 1949.

1 fișă

  1. The North Atlantic Treaty (Washington, 1949), articolul 5 · 1949

    Garanția unei alianțe se măsoară în trupe prezente și cheltuieli făcute, nu în cuvintele tratatului.

    Articolul 5 al Tratatului Atlanticului de Nord (Washington, 1949) este miezul NATO: un atac armat împotriva unuia dintre membri în Europa sau America de Nord este considerat atac împotriva tuturor. Textul nu promite însă o reacție automată: fiecare parte va întreprinde «acțiunea pe care o consideră necesară, inclusiv folosirea forței armate». Formularea a lăsat deschisă ce măsuri adoptă fiecare stat, ca decizia de a intra în război să rămână la organele sale constituționale. Clauza a fost invocată o singură dată, după atacurile din 11 septembrie 2001; Consiliul Nord-Atlantic a decis acest lucru pe 12 septembrie, cu condiția ca atacul să vină din exterior. Mecanismul lecției vine din teoria alianțelor. Glenn Snyder, în «The Security Dilemma in Alliance Politics» (World Politics, 1984), arată că aliații se tem de două lucruri: abandonul (să fie lăsat singur la nevoie) și antrenarea (să fie târât într-un conflict al partenerului). Cu cât garanția e mai fermă, cu atât scade teama de abandon și crește cea de antrenare, și invers. De aceea statele mici cer garanții clare, iar cele mari păstrează ambiguitatea. Limite: o alianță nu este un contract judecat de un tribunal; credibilitatea se judecă după capacități, prezență militară și voința politică. Pentru prognozator, ținta de cheltuieli e un indicator de angajament: la summitul din Țara Galilor (2014) aliații au stabilit 2 % din PIB, iar la Haga (25 iunie 2025) au convenit 5 % până în 2035, din care 3,5 % apărare propriu-zisă. Promisiunea contează cât execuția.

    “...fiecare dintre ele, în exercitarea dreptului de autoapărare individuală sau colectivă recunoscut de articolul 51 din Carta Națiunilor Unite, va sprijini partea sau părțile atacate, întreprinzând de îndată, individual și de comun acord cu celelalte părți, acțiunea pe care o consideră necesară, inclusiv folosirea forței armate, pentru a restabili și a menține securitatea zonei nord-atlantice.”

    Deschide fișa →