Autor
Sarah-Jayne Blakemore
1 fișă de lectură din 1 carte · 2018.
1 fișă
Inventing Ourselves: The Secret Life of the Teenage Brain · 2018
Un refuz care există deja ca propoziție se folosește; unul inventat pe loc, nu.
Ce se schimbă: ceasul biologic se mută cu două ore mai târziu, deci ora de culcare la douăzeci și două nu mai e realistă, iar sensibilitatea la judecata grupului e maximă. Ce poți face de la paisprezece ani. Unu, antrenează refuzul cu cuvinte concrete, repetate cu voce tare: «nu, conduc», «nu, mă ia tata la unsprezece», «nu-mi place gustul». Un refuz care există deja ca propoziție se folosește; unul care trebuie inventat pe loc, în fața a cinci oameni, nu. Doi, fă un pact al preluării: orice oră, orice loc, fără întrebări în seara aia și fără pedeapsă — discuția e a doua zi. E cea mai ieftină poliță de asigurare pe care o poți cumpăra. Trei, bani proprii și un buget lunar, nu bani la cerere: un adolescent care n-a rămas niciodată fără bani nu învață ce înseamnă. Patru, prima muncă plătită, fie și douăzeci de ore pe lună vara, contează mai mult decât a treia activitate extrașcolară. Cinci, telefonul iese din dormitor noaptea, inclusiv al tău — regula care se aplică numai lui nu ține doi ani. Șase, discută despre pornografie o dată, explicit și fără panică, pentru că e deja văzută, și despre consimțământ în termeni practici. Șapte, păstrează o activitate comună neintelectuală: gătit, drum, meșterit. Conversațiile grele ies lateral, umăr lângă umăr, nu față în față. Ce nu faci: nu ridici tonul într-o criză, nu-l umilești în fața prietenilor, și nu confunda intimitatea cu ascunderea.
“Pentru un adolescent, excluderea din grup nu e un disconfort social, e o amenințare. Creierul o tratează ca pe un pericol, și de aceea riscul luat în fața prietenilor are alt preț decât riscul luat singur.”