Susan Cain

1 fișă

1. 01

   Roșul și Galbenul sunt culorile active: Roșul împinge spre rezultat, Galbenul spre oameni și idei; amândoi vorbesc repede, iar punctele lor oarbe sunt răbdarea și detaliile.

   Quiet: The Power of Introverts in a World That Can't Stop Talking · 2012

   Cine vorbește primul și cel mai tare nu are automat cea mai bună idee.

   Roșul, în descrierea lui Erikson, e omul care întreabă «care e concluzia?» în primul minut. Ia decizii repede, acceptă conflictul ca pe un instrument, preferă să ceară iertare decât voie și măsoară o întâlnire după ce s-a hotărât în ea. Punctele lui forte sunt curajul de a decide și energia de a duce un proiect la capăt. Punctele oarbe: ascultă puțin, poate părea arogant sau dur, și confundă viteza cu calitatea. Sub presiune, Roșul devine mai autoritar: preia controlul, ridică tonul, taie discuția. Galbenul e orientat tot spre acțiune, dar prin oameni. E optimist, convingător, generează idei pe bandă și umple o sală cu entuziasm. Punctele lui forte sunt motivarea altora și creativitatea. Punctele oarbe: promite mai mult decât poate livra, uită detaliile, pierde interesul când partea amuzantă s-a terminat și, adesea, vorbește mai mult decât ascultă. Sub presiune, Galbenul se apără prin vorbă: explică, glumește, mută atenția sau dă vina pe împrejurări. Citatul lui Susan Cain e un avertisment util pentru amândoi: cine vorbește cel mai mult într-o ședință nu e neapărat cel care are dreptate. În practică: cu un Roșu, vino cu concluzia întâi, apoi cu două opțiuni și costurile lor; nu-l plimba prin istoric și nu lua personal tonul direct. Cu un Galben, lasă loc pentru relație și pentru idei, apoi scrie tu, la final, cine ce face și până când — altfel entuziasmul se evaporă. Dacă tu ești una dintre culorile active, cel mai bun exercițiu e să taci primul și să numeri până la trei înainte de a răspunde.

   “Nu există nicio corelație între a fi cel mai bun vorbitor și a avea cele mai bune idei.”

   Deschide fișa →