Autor
Tucidide (trad. Richard Crawley)
1 fișă de lectură din 1 carte · 1874.
1 fișă
History of the Peloponnesian War · 1874
Statele nu se echilibrează împotriva celui mai puternic, ci împotriva celui mai amenințător.
Tucidide, în dialogul melian (416 î.Hr., redat în cartea a cincea), pune pe atenieni să spună că dreptul contează doar între egali. Fraza a devenit emblema realismului în relațiile internaționale. Kenneth Waltz a dat teoriei o formă strictă în «Theory of International Politics» (1979): sistemul internațional e anarhic, fără o autoritate deasupra statelor, iar statele, indiferent de regim, se comportă asemănător, pentru că structura le obligă să se descurce singure. Robert Jervis a arătat în «Cooperation under the Security Dilemma» (World Politics, 1978) cum această structură produce o capcană; termenul îl lansase John Herz în 1950. Mecanismul dilemei securității: ceea ce un stat face ca să se simtă în siguranță (armament, alianțe, baze) îi face pe vecini mai puțin siguri, iar aceștia răspund în același fel. Jervis arată că intensitatea depinde de două lucruri: dacă atacul e mai ieftin decât apărarea și dacă armele defensive se pot deosebi de cele ofensive. Stephen Walt a adăugat în «The Origins of Alliances» (1987) că statele se echilibrează în primul rând împotriva amenințării (putere, apropiere geografică, capacitate ofensivă, intenții percepute), nu împotriva celei mai mari puteri. Limite: modelul presupune state unitare și raționale; uneori statele se aliniază cu cel puternic (bandwagoning), iar politica internă poate rupe logica. Pentru prognozator, întrebarea utilă e dacă o mișcare militară este citită ca ofensivă sau defensivă de vecin, deoarece reacția depinde de citire.
“...căci știți la fel de bine ca noi că dreptul, așa cum merge lumea, se pune în discuție doar între egali în putere, în timp ce cei puternici fac ce pot, iar cei slabi îndură ce trebuie.”