Valdis E. Krebs

1 fișă

1. 01

   O rețea se citește cu trei măsuri, nu cu una: cine are cele mai multe legături (grad), cine stă pe drumul dintre grupuri (intermediere) și cine ajunge repede la toți (apropiere) — iar lecția lui Krebs e că cea mai vizibilă persoană nu e neapărat cea prin care trece informația.

   Mapping Networks of Terrorist Cells · 2002

   Grad, intermediere, apropiere — trei clasamente, nu unul; și o legătură lipsă e de obicei colectare lipsă.

   Krebs a reconstruit din surse publice rețeaua celor 19 deturnători din 11 septembrie și a măsurat-o. Mohamed Atta avea cel mai mare grad (0,417) și cea mai mare apropiere (0,571), dar nu și cea mai mare intermediere: acolo conducea Nawaf Alhazmi (0,334 față de 0,318). Concluzia lui e prudentă și instructivă: măsurile «nu confirmă neapărat» statutul de lider, pentru că «lipsesc evident noduri și legături». O rețea acoperită e construită ca să arate altfel decât e — legături rare, celule care se ating printr-un singur om, membri care nu se cunosc între ei. Densitatea mică e o alegere de securitate, nu o slăbiciune organizatorică. Cele trei măsuri răspund la întrebări diferite. Gradul: cine e cel mai activ în contacte — bun pentru a găsi «hub-uri», prost pentru a găsi cine controlează fluxul. Intermedierea: cine stă pe cele mai multe drumuri scurte dintre alții — persoana a cărei dispariție rupe rețeaua în bucăți; e adesea un om discret. Apropierea: cine ajunge la toți în cei mai puțini pași — cine află primul. O analiză care raportează un singur clasament ascunde structura. Capcanele, în ordinea frecvenței: să confunzi co-apariția în aceleași documente cu o relație (două nume în același articol nu sunt o legătură); să uiți că lipsa unei legături în date e de obicei lipsă de colectare, nu de relație; să tratezi centralitatea ca vinovăție. Krebs scrie explicit că harta lui e incompletă și că «hărțuirea» rețelei e o etapă, nu o concluzie. Pentru olivLaw regula e aceeași ca în lecția despre actori: o afiliere se afirmă numai cu sursă, iar co-ocurența se numește co-ocurență.

   “Analiza rețelelor după un eveniment este destul de ușoară, în scop de urmărire penală. Cartografierea rețelelor acoperite pentru a preveni activitatea criminală este mult mai dificilă.”

   Deschide fișa →