Berkeley Protocol on Digital Open Source Investigations

1 fișă

1. 01

   Un material din surse deschise devine dovadă abia când poți arăta de unde vine, că nu a fost modificat și ce ai făcut cu el de la prima căutare.

   Berkeley Protocol on Digital Open Source Investigations · 2022

   Conservi înainte să interpretezi, pentru că o postare ștearsă nu mai poate fi dovedită.

   Protocolul Berkeley, publicat de Oficiul ONU pentru Drepturile Omului (OHCHR) împreună cu Human Rights Center de la Berkeley, stabilește standarde internaționale pentru investigațiile digitale din surse deschise. A pornit de la o problemă de instanță: fotografii și filme făcute cu telefonul și postate online, unele compromise sau atribuite greșit, nu pot servi ca probe dacă au fost colectate și păstrate cu metode nesigure. Protocolul împarte investigația în șase etape: căutări online, evaluare preliminară, colectare, conservare, verificare și analiză. În practică, pașii arată așa: notezi fiecare căutare (termen, platformă, dată); capturezi materialul integral, cu metadatele lui, și înregistrezi o amprentă criptografică (hash) la colectare; păstrezi originalul neatins și lucrezi pe copii; verifici sursa (cine a postat, când, de unde) separat de conținut (geolocalizare, cronologie, umbre, vreme); abia apoi interpretezi. Merită oricând o constatare poate ajunge în fața unei instanțe, a unui regulator sau a unui jurnalist ostil. Capcana e ordinea inversă: interpretezi întâi și conservi după — iar între timp postarea a fost ștearsă sau editată și nu mai poți arăta ce ai văzut.

   “Pentru ca informațiile din surse deschise să fie admise ca probe în instanță, procurorii și avocații trebuie, de regulă, să le poată stabili autenticitatea și lanțul de custodie.”

   Deschide fișa →