Faust. Prima parte a tragediei

1 fișă

1. 01

   Omul e scindat între dorința de a trăi intens aici, în trup, și aspirația spre ceva mai înalt — și nu poate alege definitiv niciuna.

   Faust. Prima parte a tragediei · 1808

   Cine poartă două suflete nu alege niciodată — trăiește permanent în tensiunea dintre ele.

   Goethe formulează aici conflictul care va purta întreaga tragedie: Faust nu e un păcătos simplu, ci o conștiință divizată care suferă din cauza divizării ei. Mecanismul e tensiunea nerezolvată — sufletul care agață de lume îl ține ancorat în experiență, iar cel care zboară îl face neliniștit cu orice câștig pământesc. De aceea pactul cu diavolul pare rezolvarea: o promisiune că va gusta totul, fără să aleagă. Goethe arată că omul care vrea totul nu e viclean, ci deznădăjduit de propria lui dublă natură.

   “Ah, în pieptul meu locuiesc două suflete, care voiesc să se despartă unul de altul: unul ține, în pofta-i trupească, să se agațe de lume cu ghearele-i; celălalt se ridică cu tărie din ceață spre câmpiile înalte ale strămoșilor.”

   Deschide fișa →