Law Without Law

1 fișă

1. 01

   În fizica cuantică, „a observa” înseamnă orice interacțiune care lasă o urmă de durată în lume: un detector, o moleculă de aer, căldura. Nu e nevoie de om sau de conștiință. Cu cât un obiect atinge mai multe lucruri din jur, cu atât mai repede își pierde benzile; fenomenul se numește decoerență.

   Law Without Law · 1983

   A observa înseamnă a lăsa o urmă în lume, iar lumea lasă urme tot timpul, cu sau fără noi.

   În lecția trecută am văzut că benzile dispar când drumul electronului lasă o urmă. Hai să ducem ideea până la capăt. O urmă nu trebuie să fie un ecran sau un aparat. Poate fi o moleculă de aer care se ciocnește de particulă, sau o mică rază de căldură pe care particula o emite. Fiecare astfel de atingere poartă cu ea un pic de informație despre unde a fost particula. Informația se împrăștie în jur și nu mai poate fi strânsă la loc. Fizicienii numesc asta decoerență. De aceea lumea de zi cu zi nu e plină de benzi. Un scaun e atins în fiecare clipă de miliarde de molecule de aer și de lumină. Orice posibilitate de a fi „în două locuri deodată” se pierde aproape instantaneu. Nu pentru că legile cuantice se opresc la obiectele mari, ci pentru că obiectele mari nu pot rămâne neobservate de restul lumii nici măcar o fracțiune de secundă. Există și un experiment care pare să întoarcă timpul: ștergătorul cuantic. Marchezi drumul unei particule, benzile dispar, apoi ștergi marcajul și benzile „revin”. Dar ele revin doar după ce sortezi datele, folosind informație care sosește pe un canal obișnuit. Pe ecran, luate toate punctele laolaltă, nu apar niciodată benzi. Nimic nu se transmite înapoi în timp. Wheeler a spus-o simplu: un fenomen devine fenomen abia când e înregistrat printr-un act ireversibil.

   “Nu are sens să vorbim despre fenomen până când el nu a fost încheiat printr-un act ireversibil de amplificare: „Niciun fenomen elementar nu este un fenomen până când nu este un fenomen înregistrat (observat).””

   Deschide fișa →