Carte
Letopisețul țărâi Moldovei
de Grigore Ureche · 1647 · 1 fișă de lectură · domeniu public
1 fișă
Letopisețul țărâi Moldovei · 1647
Un neam care uită faptele strămoșilor își pierde și curajul de a mai face fapte.
Miron Costin și alți cronicari moldoveni scriau la o sută de ani după mari domnitori, într-o țară slăbită și tributară Porții. Ureche explică de ce se apucă de cronică: faptele vitejești ale strămoșilor, lăsate în umbră, lasă urmașii fără model și fără mândrie. Mecanismul e psihologic, nu arheologic: memoria scrisă funcționează ca oglindă în care generația actuală se compară. De aici pornește și obsesia cronicarilor pentru origini — de unde vin moldovenii, de la romani sau de la coloniștii aduși de domni — pentru că o genealogie demnă dă greutate prezentului.
“Să nu lățăm așa de mult pomenirea celor de dinainte, căci de le-am lăsa și pomenirea, ar fi rușine nouă celor de acum și celor ce vor fi după noi, că ei, văzându-să strămoșii cu fapte vitejești, s-ar lua și ei cu inimă bărbătească a ține și a face fapte bărbătești, ce nu ar lăsa pomenirea să moară, ci ar ține și ei samă de faptele lor.”