Letopisețul Țării Moldovei (O samă de cuvinte)

1 fișă

1. 01

   Neculce constată cu regret că moldovenii nu și-au scris devreme propria istorie, de aceea trebuie să se sprijine pe cronicari străini, cu toate riscurile de interpretare ale acestora.

   Letopisețul Țării Moldovei (O samă de cuvinte) · 1735

   Cine nu își scrie propria istorie va fi povestit de vecini, fiecare în avantajul său.

   Neculce, ultimul mare cronicar moldovenesc, deschide culegerea sa de întâmplări cu o observație metodologică: lipsa izvoarelor interne obligă istoricul să împrumute ochiul altora. Cronicile polone, ungurești sau bizantine descriu Moldova din afară, cu interesele lor, iar Neculce le folosește știind că filtrul lor deformează. De aceea el scrie el însuși, ca martor al domniilor pe care le-a văzut, și adaugă povești despre care spune cinstit că nu le poate proba. Mecanismul pe care îl pune în mișcare e cel al comparației între izvoare: unde țara nu are documente, ea e povestită de vecini, iar fiecare vecin povestește în avantajul propriu.

   “La oamenii cei vechi, de-ar fi fost scrisuri și istorii în țara noastră, nu am fi avut de trebuit de străine istorii, căci cu ale noastre ne-am fi tocmit.”

   Deschide fișa →