Carte
Psychology of Intelligence Analysis
de Richards J. Heuer Jr. (CIA, Center for the Study of Intelligence) · 1999 · 1 fișă de lectură · domeniu public
1 fișă
Psychology of Intelligence Analysis · 1999
Câștigă ipoteza cu cele mai puține dovezi împotrivă, nu cea cu cele mai multe dovezi în favoare.
Metoda pleacă de la o observație incomodă despre felul în care lucrăm: alegem intuitiv răspunsul probabil și apoi căutăm dovezi care îl susțin. Problema nu e că dovezile ar fi false, ci că majoritatea lor se potrivesc la fel de bine și cu alte explicații. Analiza ipotezelor concurente (ACH, din engleză Analysis of Competing Hypotheses) are opt pași la Heuer, iar miezul lor încape în trei gesturi: scrii toate ipotezele rezonabile, ideal împreună cu colegi care gândesc diferit; faci o matrice cu ipotezele pe coloane și dovezile pe rânduri; marchezi, pentru fiecare dovadă, cu ce ipoteză e compatibilă și cu ce nu. Cuvântul-cheie e diagnosticitatea. Febra îi spune medicului că pacientul e bolnav, dar nu ce boală are; o dovadă compatibilă cu toate ipotezele nu ajută la alegere și iese din calcul. Rămân puținele dovezi care discriminează, iar acelea se reverifică primele. Apoi încerci să infirmi, nu să confirmi, raportezi toate ipotezele și scrii dinainte ce te-ar face să-ți schimbi părerea. Capcana tipică: a confunda o ipoteză nedovedită cu una infirmată. «Nu avem indicii că India va testa în curând» nu înseamnă «India nu va testa» — exemplul lui Heuer din 1998.
“Ipoteza cea mai probabilă este, de obicei, cea cu cele mai puține dovezi împotriva ei, nu cea cu cele mai multe dovezi în favoarea ei.”