Carte
QED: The Strange Theory of Light and Matter
de Richard P. Feynman · 1985 · 1 fișă de lectură
1 fișă
QED: The Strange Theory of Light and Matter · 1985
Șansele obișnuite doar se adună, dar săgețile cuantice se pot anula — de aceea două fante deschise pot face un loc imposibil.
În experimentul cu două fante am văzut un lucru ciudat: un electron trimis singur ajunge într-un singur punct, dar mii de electroni desenează dungi. Teoria nu poate spune unde va cădea următorul electron. Poate spune doar cât de probabil e fiecare loc de pe ecran. Lista asta de șanse, pentru toate locurile posibile, e ceea ce fizicienii numesc funcția de undă. Max Born a propus în 1926 cum se citește lista. Richard Feynman a explicat-o mai târziu cu săgeți, ca acele unui ceas. Pentru fiecare drum posibil al electronului, prin fanta din stânga sau prin cea din dreapta, desenezi o săgeată. Pui săgețile cap la coadă și obții o săgeată finală. Șansa ca electronul să ajungă acolo este lungimea acestei săgeți înmulțită cu ea însăși. Dacă săgețile arată în aceeași direcție, se întăresc și locul e luminos. Dacă arată în direcții opuse, se anulează și locul rămâne întunecat. Aici e diferența față de zaruri. Șansele obișnuite doar se adună: două uși deschise nu pot face o cameră mai puțin vizitată decât una. Săgețile cuantice se pot anula, deci două drumuri deschise pot face un loc imposibil, deși fiecare drum singur l-ar fi atins. Analogia cu acele ceasului are o limită: săgețile nu sunt obiecte pe care le vezi, ci un instrument de calcul care dă exact cifrele măsurate.
“Teoria electrodinamicii cuantice descrie Natura ca absurdă din punctul de vedere al bunului-simț. Și se potrivește întru totul cu experimentul. Așa că sper să puteți accepta Natura așa cum este ea — absurdă.”