The Hundred Languages of Children

1 fișă

1. 01

   Un copil gândește în desen, în lut, în mișcare, în umbră și în construcție la fel de serios cum gândește în cuvinte, iar o educație care recunoaște un singur limbaj nu simplifică, ci amputează.

   The Hundred Languages of Children · 1993

   Documentarea arată procesul, nu produsul — și tocmai de aceea schimbă ce urmărește copilul.

   Reggio Emilia e un oraș din nordul Italiei ale cărui grădinițe au fost construite, la propriu, după război, de părinți, pe ideea că un oraș care a trăit fascismul are nevoie de cetățeni capabili să gândească singuri. Malaguzzi, profesor, a fost arhitectul abordării. Câteva trăsături o fac recunoscabilă. Proiectul: copiii urmăresc o întrebare a lor săptămâni întregi, fără o programă care să spună unde trebuie ajuns. Documentarea: educatorii fotografiază, transcriu și afișează procesul, nu produsul, astfel încât gândirea copiilor devine vizibilă și pentru ei, și pentru părinți, și pentru educatori — e simultan metodă de predare, de formare și de răspundere publică. Atelierul, cu un artist angajat permanent, dă acces la materiale adevărate. Mediul e numit al treilea educator, după alți copii și adulți. Un detaliu care spune tot: la Reggio, educatorii nu lucrează cu fișe pregătite dinainte, tocmai pentru că un răspuns pregătit face inutilă întrebarea copilului.

   “Copilul are o sută de limbaje, dar i se fură nouăzeci și nouă. Școala și cultura îi despart capul de corp.”

   Deschide fișa →