Über den anschaulichen Inhalt der quantentheoretischen Kinematik und Mechanik

1 fișă

1. 01

   Nu poți ști în același timp, oricât de bune ar fi aparatele, exact unde e o particulă și exact cât de repede se mișcă. Nu e o stângăcie a instrumentului, ci o proprietate a oricărei unde, și tocmai ea împiedică atomii să se prăbușească.

   Über den anschaulichen Inhalt der quantentheoretischen Kinematik und Mechanik · 1927

   Ca un bip scurt fără notă clară, o particulă bine localizată nu poate avea o viteză precisă.

   Werner Heisenberg avea 25 de ani când a scris, în 1927, că poziția și viteza unei particule nu pot fi cunoscute amândouă cu precizie oricât de mare. Explicația lui inițială era un microscop: ca să vezi un electron trebuie să-l lovești cu lumină, iar lovitura îl împinge. Imaginea e utilă, dar incompletă. Incertitudinea rămâne și fără niciun aparat, pentru că vine din faptul că particula se poartă ca o undă. Gândește-te la sunet. Un bip foarte scurt, ca un clic, îți spune exact când s-a întâmplat, dar nu are o notă clară: e un amestec de multe frecvențe. O notă lungă, ținută câteva secunde, are o înălțime precisă, dar nu mai poți spune „când” a fost, pentru că se întinde în timp. Nu există sunet care să fie și foarte scurt, și cu o notă perfect precisă. La fel, o undă de materie strânsă într-un loc mic are viteze foarte amestecate, iar o undă cu o viteză precisă e întinsă pe o zonă mare. De aici vine un lucru important: atomii nu se prăbușesc. Electronul e atras de nucleu și ar vrea să cadă în el. Dar dacă ar fi strâns prea aproape, viteza lui ar deveni foarte nesigură, adică foarte mare în medie, și ar avea prea multă energie de mișcare. Atomul își găsește un echilibru între atracție și această „agitație” impusă de incertitudine, iar acel echilibru îi dă mărimea. Pentru obiectele de zi cu zi efectul e atât de mic încât nu-l simți niciodată.

   “Cu cât poziția este determinată mai precis, cu atât impulsul este cunoscut mai puțin precis în acest moment, și invers.”

   Deschide fișa →