„Nu există nimic mai greu de înțeles pentru un popor decât a trăi sub un guvern liber.”Alexis de Tocqueville · Vechiul Regim și Revoluția · 1856 · Cartea a III-a, capitolul 7
Libertatea nu se primește de la un guvern, se învață prin practică locală și răbdare.
Sub un stăpân absolut, oamenii învață să asculte și să aștepte; libertatea cere ceva cu totul altceva: răbdare, compromis, responsabilitate pentru rezultate proprii. Tocqueville arată că francezii, obișnuiți cu servituțea, au preferat rapid un guvern puternic care promitea egalitate. Exemplul concret: entuziasmul cu care Napoleon a fost primit ca restaurator al ordinii după haosul revoluționar.
Pasul următor este acesta: libertatea nu se dă, se exersează. Tocqueville bănuia căFrancezii au rămas neputincioși pentru că nu avuseseră niciodată școală deliberării locale. Un popor învață să se conducă singur acolo unde deciziile îl ating direct: în sat, în breaslă, în parohie. Acolo se învață să porți o părere contrarie fără să rupi legătura cu ceilalți. Gândește-te la o ședință de părinți care trebuie să hotărască împreună o excursie: nimeni nu ordonă, toți poartă rezultatul. Un popor care nu are asemenea spații mici de exercițiu așteaptă mereu cineva de sus să rezolve. Iar asta ridică întrebarea: cum arată astăzi aceste școli ale libertății?
De ce contează Relevă azi ori de câte ori cetățenii schimbă guverne dar nu obiceiuri: libertatea se învață prin practică locală, nu prin decrete.