„Căci, deși cei egali nu pot fi tratați ca inegali, nici cei inegali ca egali.”Aristotel · Politica · -335 · cartea V, capitolul 1
Justiția nu e aceeași doză pentru toți, ci proporție potrivit diferenței reale dintre oameni.
Aristotel distinge două greșeli simetrice: egalitatea aplicată orbește și inegalitatea aplicată orbește. Justiția nu înseamnă aceeași doză pentru toți, ci proporție. Două elevi cu pregătire diferită nu merită aceeași notă pentru același lucru; doi colegi cu aceeași muncă nu merită salarii diferite. Problema practică e să stabilești care diferențe contează moral și care sunt doar pretexte.
Cardul spune că trebuie să numești criteriul. Pasul următor: criteriul ales decide cine are voce în discuție. Dacă pentru salarii criteriul e munca, atunci cine muncește la fel are dreptul la aceeași plată — și poate cere acest lucru public. Criteriul transformă o preferință personală într-o pretenție pe care oricine o poate verifica. De aceea tiraniile evită să numească criteriile: preferă favoarea arbitrară. Întreabă-te, data viitoare când cineva decide despre tine: după ce criteriu? Iar dacă nu primești un răspuns clar, asta spune deja ceva.
De ce contează Instrument de gândire pentru orice discuție despre echitate, de la salarii la admiteri: te silește să numești criteriul după care diferențiezi.