„Căci omul, atunci când este desăvârșit, este cel mai bun dintre animale, dar când este despărțit de lege și de dreptate, este cel mai rău dintre toate.”Aristotel · Politica · -335 · cartea I, capitolul 2
Puterea fără dreptate nu rămâne neutră: se întoarce în cruzime calculată, la scară pe care niciun animal n-o poate atinge.
Rațiunea dă omului puteri pe care niciun animal nu le are: planificare, armă, cooperare în masă. Dar aceleași puteri, neîndrumate de justiție, se întorc în cruzime calculată. Un animal ucide din instinct și doar când îi e foame; un tiran ucide cu metodă, la scară mare, fără nevoie. Legea și dreptatea sunt frâul care transformă puterea brută în ordine civică.
Cardul spune că legea e frâul puterii. Dar Aristotel adaugă ceva mai fin: frâul nu e suficient să existe undeva, în Constituție. El trebuie să trăiască în obiceiurile oamenilor. Un popor care respectă dreptatea doar din frică nu e disciplinat, doar supravegheat. De îndată ce paznicul clipește, puterea brută se întoarce. Gândește-te la trafic: acolo unde toată lumea frânează pe galben doar pentru că e cameră de supraveghere, comportamentul se prăbușește imediat ce dispare camera. Acolo unde frânarea a devenit obicei, ordinea rămâne. Deci întrebarea reală nu e ce legi avem, ci ce fel de oameni formăm prin ele.
De ce contează Utilă în dezbaterile despre putere: arată de ce orice instituție, de la poliție la corporații, are nevoie de control extern, nu doar de bunăvoință.