„Omul este, prin natură, un animal politic.”Aristotel · Politica · -335 · cartea I, capitolul 2
Nu devii om deplin singur: limbajul, virtutea și judecata cresc doar împreună cu alții.
Aristotel observă că omul are limbă și rațiune, iar ambele au sens doar împărtășite cu alții. Nu putem deveni pe deplin oameni singuri, pentru că virtuțile, legile și deciziile comune se formează doar în polis. Un copil crescut izolat nu ajunge niciodată la vorbire sau judecată matură; abia în familie, apoi în oraș, își dezvoltă capacitățile specifice speciei.
Dacă ne formăm doar împreună cu alții, atunci calitatea comunității noastre devine o chestiune personală, nu doar publică. Alegerea unde trăim, cu cine discutăm, ce instituții folosim zilnic — toate modelează judecata noastră. Cine se plânge că orașul lui e prost guvernat uită adesea că și el e produsul acelui oraș. De exemplu, cine nu votează și nu iese la dezbateri din cartier lasă pe alții să-i contureze mediul în care gândește. Nu ești doar în comunitate; comunitatea e în tine. Dar ce se întâmplă când comunitatea însăși devine toxică?
De ce contează Reamintește celor care visă la autonomie totală că identitatea și sensul lor se construiesc în instituții și comunități, nu în afara lor.