„Cine vrea să cunoască vanitatea oamenilor trebuie să vadă doar pământurile și curțile regale.”Blaise Pascal · Cugetări · 1670 · Cugetări, fragmentul 137 (Brunschvicg)
Vanitatea nu se ascunde în sărăcie, ci strălucește cel mai tare la curțile regale.
Pascal sugerează că nu în sărăcia celor umili stă dovada vanității, ci în vârful piramidei. Un rege stă pe un teritoriu pe care nu-l poate vedea întreg și e servit de oameni care îl flatează din interes. Curtea e o mașinărie care produce aparență: protocolul, titlurile, reverențele. Când vezi mecanismul de aproape, îți dai seama că totul se sprijină pe o convenție pe care toți o acceptă și nimeni nu o crede.
Pascal observă ceva mai subtil: regele însuși e prins în iluzie. Nu doar supușii joacă piesa — și el începe să creadă în propria măreție, pentru că toți îl tratează ca pe un alt om decât este. Fantezia funcționează în ambele direcții. Gândește-te la un șef de birou căruia toată lumea râde la glume slabe: în timp, ajunge să creadă că e amuzant. Puterea nu doar atrage flatateri; ea le și instalează în capul celui puternic. Întrebarea următoare e: cum mai distingi cine ești real de felul în care te tratează ceilalți?
De ce contează Ajută la citirea lumii de astăzi: influenceri, branduri personale, cultul liderilor. Când vezi că admirația e adesea calcul, nu iubire, încetezi să mai confunzi poziția cu valoarea.