„Omul nu este nici înger, nici animal; și nenorocirea este că, cu cât vrea să fie înger, cu atât devine animal.”Blaise Pascal · Cugetări · 1670 · 358
Dorința de perfecțiune morală absolută îndepărtează omul de umanitate și îl aduce mai aproape de animal.
Pascal spune că omul e o ființă intermediară, nici divină, nici bestială. Cine refuză această natură mixtă și vrea să fie „înger” ajunge să-și reprime umanitatea, ceea ce îl face să se comporte animalic. De exemplu, un fanatic religios care impune puritatea absolută sfârșește prin a fi crud cu cei „imperfecti”.
Când ceri perfecțiune morală altora, le refuzi umanitatea. Îi tratezi ca pe niște mașinării care ar trebui să funcționeze fără greșeală. Un șef care nu acceptă nicio ezitare sau oboseală de la angajați creează o echipă tensionată și nefericită. Exact asta avertizează Pascal: standardele imposibile nu înalță, ci strivesc. În loc să ajuți, devii un instrument de suferință. Cum poți, atunci, să fii bun fără să ceri perfecțiune?
De ce contează E un avertisment util când simți tentația de a judeca dur pe alții sau pe tine însuți după standarde imposibile.