„Un erou pornește din lumea de zi cu zi într-un ținut al minunilor supranaturale: acolo întâlnește forțe fabuloase și câștigă o victorie decisivă; eroul se întoarce din această aventură misterioasă cu puterea de a-și dărui semenilor binefaceri.”Joseph Campbell · The Hero with a Thousand Faces · 1949 · Prolog, «Monomitul»
Cuvântul «monomit» vine din Finnegans Wake, iar Campbell l-a făcut schema eroului pe care George Lucas a pus-o în Star Wars.
Campbell a fost un cititor pasionat al lui Joyce: în 1944 a scris, împreună cu Henry Morton Robinson, «A Skeleton Key to Finnegans Wake», prima călăuză a cărții. Cinci ani mai târziu, în «Eroul cu o mie de chipuri», a numit tiparul comun al miturilor lumii «monomit», cu o notă de subsol: cuvântul e din Finnegans Wake. Eroul pleacă din lumea obișnuită, trece pragul, primește ajutorul unui mentor, înfruntă încercarea cea mare și se întoarce schimbat. George Lucas a spus că Star Wars a fost modelat în parte de această carte: Luke pleacă de pe Tatooine, îl găsește pe Obi-Wan, intră în Steaua Morții și se întoarce cu victoria. Mai târziu, Lucas l-a numit pe Campbell «Yoda al meu».
Firul, pe ani. 1939: apare Finnegans Wake. 1944: Campbell și Robinson publică «A Skeleton Key to Finnegans Wake», o lectură pagină cu pagină a cărții. 1949: «Eroul cu o mie de chipuri»; în prolog, «Monomitul», nota de subsol trimite la pagina 581 din ediția Viking a lui Joyce. În anii '70, Lucas citește cartea lui Campbell în timp ce rescrie, ciornă după ciornă, scenariul care devine Star Wars (1977). Cei doi se cunosc abia după ce trilogia originală e terminată. Campbell vede filmele la Skywalker Ranch, iar acolo își înregistrează majoritatea convorbirilor cu jurnalistul Bill Moyers, difuzate în 1988 ca serialul «The Power of Myth», la un an după moartea lui.
Ironia poveștii: Finnegans Wake e opusul unei călătorii a eroului. N-are un erou care pleacă și se întoarce, n-are un drum în linie dreaptă, ci un cerc fără capăt. Campbell a luat de la Joyce cuvântul și ideea că toate miturile spun, în fond, un singur mit, nu forma cărții. Iar schema lui are critici: folcloriștii îi reproșează că a ales miturile care o confirmă și le-a lăsat deoparte pe celelalte. Lucas a folosit-o ca pe o unealtă de scenarist, nu ca pe o lege. Cercul lui Joyce a ajuns totuși și el în Star Wars, pe altă cale: despre filmele lui, Lucas a spus că episoadele «rimează», ca o poezie, fiecare generație repetând scenele celei dinainte.
De ce contează Schema lui Campbell a ajuns în manualele de scenaristică de la Hollywood; știind de unde vine, o recunoști în filmele de azi și vezi și ce lasă pe dinafară.