„Cea mai mare asemănare cu Dumnezeu pe care o poate avea un om este să facă lucruri mari fără să știe de ce.”Charles Baudelaire · Inima mea dezgolită · 1887 · XII
Mărimea adevărată nu cere motive: creează din chemare, nu din calcul.
Baudelaire sugerează că acțiunea divină nu are de ce să se explice — pur și simplu creează. Omul care lucrează dintr-o forță interioară pe care nu o poate numi, din instinct sau chemare, acționează pe același registru. Un artist care pictează fără să știe ce vrea să spună, sau un om care sacrifică totul pentru un proiect inexplicabil, imită această libertate fără justificare. Rațiunea care cere motive e, în viziunea lui, un semn de mărime mai mică.
Există o ordine pe care o uităm des: mai întâi facem, apoi înțelegem. Chemarea vine înaintea explicației, nu după. Cine așteaptă un motiv clar înainte să înceapă rămâne adesea la locul lui. Gândește-te la cineva care învață singur un instrument noaptea, fără scop declarat. Nu poate spune de ce, dar nu poate nici renunța. Sensul apare târziu, ca o urmă, nu ca o hartă. Baudelaire sugerează că acest decalaj nu e un defect, ci un semn că lucrarea te depășește. Întrebarea următoare e ce facem cu justificările care sosesc după faptă.
De ce contează Validează acțiunile motivate de chemare mai degrabă decât de calcul — utile când te întrebi de ce perseverăm în lucruri pe care nu le putem explica.