„Cine nu a văzut gloria și poza unui soldat care doarme în umbra unui zid, cu fața spre dușman, nu poate înțelege gloria și poza unui om care doarme în fața unei cărți pe care nu o mai poate citi.”Charles Baudelaire · Inima mea dezgolită · 1887 · XII
Cititorul adormit deasupra cărții nu a fugit de luptă: a fost învins de ea, cu fața încă întoarsă spre dușman.
Baudelaire apără lenea și eșecul lecturii cu o comparație eroică. Soldatul adormit nu a renunțat, e pur și simplu copleșit de oboseală în fața unui dușman pe care nu l-a părăsit. La fel, cititorul adormit nu a abandonat cartea, ci s-a luptat cu ea și a pierdut din cauza puterii ei. Gestul are o poză, o atitudine: corpul cedează, dar fața rămâne întoarsă spre obiectul luptei. E o apărare ironizantă a inerției ca formă de onoare.
De ce contează Un consolare amuzantă pentru oricine adormește deasupra unei cărți grele: nu ești leneș, ești un combatant învins cu demnitate.