„Căci întreaga glorie a virtuții se sprijină pe activitate.”Cicero · Despre îndatoriri · -44 · cartea I, paragraful 19
Virtutea care nu produce fapte rămâne invizibilă și, deci, nu valorează nimic.
Cicero scrie unui fiu și îi arată că virtutea nu e o calitate de expoziție: ea se dovedește prin ceea ce facem pentru comunitate. Mecanismul e simplu — o dispoziție interioară care nu produce nimic rămâne invizibilă și, deci, fără valoare civică. Un om care vrea binele orașului, dar nu votează, nu ajută pe nimeni și nu-și exercită virtutea.
Cardul spune că virtutea se dovedește în fapte. Hai să ducem asta mai departe: fapta contează și prin momentul ei. Cicero observă că omenia amânată nu e omenie. Vecinul tău are nevoie de ajutor diseară, nu săptămâna viitoare, când îți va fi mai comod. Dacă aștepți momentul perfect, de obicei el nu vine. Virtutea are un orar, nu doar un plan. Gândește-te la rupe: îi vezi pe toți strângând donații după dezastru, dar cel care a pregătit sacul de nisip dinainte a acționat când fapta avea greutate. Deci întrebarea nu e doar ce faci, ci când îl faci. Și asta ridică o altă întrebare: ce anume alege să facă cineva care vrea cu adevărat să acționeze?
De ce contează Fraza taie scuzele de tipul „aveam bune intenții”: meritul moral se măsoară în fapte, nu în planuri.