„Viața nu se poate trăi frumos fără a trăi frumos, drept, adică fără a trăi virtuos.”Cicero · Despre îndatoriri · -44 · cartea I, paragraful 5
O viață frumoasă nu se poate obține pe lângă virtute, ci doar prin ea: onestitatea e condiția plăcerii de durată.
Cicero atacă o iluzie veche: că plăcerea și virtutea ar fi drumuri separate, din care am putea alege doar prima. El susține că ele se susțin reciproc. Un om care minte, fură sau trăiește fără măsură trăiește cu frică, tensiune și consecințe care îi strică plăcerea. Cine e drept și cumpătat dorm liniștit, are prieteni adevărați și își poate savura fără teamă ce are. Un negustor care înșeală clienții câștigă repede, dar pierde reputația și trăiește cu grija de a fi prins.
Cicero adaugă ceva subtil: necinstea nu strică doar plăcerile viitoare, le strică și pe cele prezente. Un om care ascunde ceva trăiește cu o minte împărțită. Nu se mai bucură de masă, de prieteni sau de odihnă, pentru că o parte din el veghează. Gândește-te la cineva care ascunde soției o datorie: nici o vacanță nu mai e o vacanță deplină. Virtutea, spune el, nu e un preț plătit pentru plăcere, ci condiția ca plăcerea să fie întreagă. Rămâne de văzut ce facem când plăcerea și datoria par să se ciocnească deschis.
De ce contează Văzută azi, fraza e un argument practic împotriva scurtăturilor: cariera, banii sau plăcerile obținute prin compromisuri vin cu un preț ascuns care le anulează valoarea.