„Nu te îngrijora că nu ai o poziție; îngrijorează-te dacă ai meritele care să te facă vrednic de ea.”Confucius · Analecte · -450 · IV, 14
Nu urmări poziția; fă-te vrednic de ea, iar ea te va urmări pe tine.
Confucius mută atenția de la rezultat la cauză: funcțiile, recunoașterea și statutul sunt consecințe ale calității, nu ținte în sine. Cine vizează doar postul face politică; cine vizează competența face, în timp, inevitabil remarcat. E și un antidot la invidie: dacă cineva are poziția dorită de tine, întrebarea utilă nu e «de ce el?», ci «ce mi lipsește mie?». Un tânăr frustrat că nu e promovat ar face mai bine să-și construiască portofoliul decât să-și cultive resentimentul.
Confucius nu spune doar să aștepți răbdător. El schimbă direcția îngrijorării înseși. Anxietatea de a fi trecut cu vederea devine, în viziunea lui, un instrument de diagnostic. Când te frămânți că nu ai postul, întreabă-te ce anume te frămânță: lipsa recunoașterii sau lipsa pregătirii. Dacă e prima, grija ta e îndreptată greșit. Un coleg primește șefia echipei tale. Poți repeta în cap nedreptatea, sau poți nota ce știe el să facă și tu încă nu. A doua opțiune transformă frustrarea în plan. Iar asta ridică o întrebare mai grea: cum îți dai seara singur, onest, ce anume îți lipsește?
De ce contează Pentru oricine se simte trecut cu vederea la serviciu și e tentat să blameze mediul în loc să-și evalueze pregătirea.