olivlaw

Din cărți

Întărirea pozitivă funcționează doar dacă e imediată, descriptivă și legată de ceva ce el controlează — efortul, strategia, alegerea — iar lauda pe însușiri sau recompensa pe plăcere îl fac mai fricos, nu mai motivat.

Claudia Mueller și Carol Dweck · Praise for Intelligence Can Undermine Children's Motivation and Performance · 1998 · Mueller, Dweck, «Journal of Personality and Social Psychology», vol. 75, nr. 1, 1998 — redare a rezultatului central al experimentelor, necolaționată pe articol2 minute de citit
„Copiii lăudați pentru inteligență au ales, la pasul următor, sarcina ușoară. Cei lăudați pentru efort au ales-o pe cea grea. Aceeași laudă, două cuvinte diferite, două traiectorii diferite.”Claudia Mueller și Carol Dweck · Praise for Intelligence Can Undermine Children's Motivation and Performance · 1998 · Mueller, Dweck, «Journal of Personality and Social Psychology», vol. 75, nr. 1, 1998 — redare a rezultatului central al experimentelor, necolaționată pe articol

Laudă ce a făcut, nu ce este, și niciodată cu «dar» după.

Cele patru reguli, cu capcanele lor. Unu, imediată: întărirea care vine a doua zi nu mai leagă nimic de nimic; se spune în momentul în care se întâmplă comportamentul. Doi, descriptivă, nu evaluativă: «ai reluat problema de trei ori și ai schimbat metoda» spune ce să repete; «ești deștept» nu spune nimic ce poate fi repetat. Trei, pe ce controlează: efort, strategie, perseverență, alegere — niciodată pe inteligență, talent sau frumusețe. Experimentul lui Mueller și Dweck arată de ce: lăudat pe însușire, copilul protejează însușirea și evită sarcina grea unde ar putea-o pierde. Patru, raport de cel puțin cinci la unu între ce observi bine și ce corectezi — nu ca politețe, ci fiindcă atenția e resursa care întărește, iar dacă singurul mod de a o obține e greșeala, se va obține așa. Capcana recompensei, numită supra-justificare: dacă plătești un copil pentru ceva ce făcea din plăcere — citit, desenat — plăcerea scade și rămâne prețul; recompensa se folosește pentru a porni un obicei neplăcut, se face imprevizibilă și apoi dispare. Ce funcționează fără bani: atenția ta, povestitul faptei în fața altcuiva din familie, timp ales de el, responsabilitate în plus. Și o regulă de tăcere: nu strica o laudă cu «dar».

Pasajele de până acum au arătat ce laudă funcționează. Mai rămâne o întrebare: ce faci când copilul greșește, dacă atenția ta e resursa care întărește? Aici regulile se întorc împotriva ta. Dacă singurele momente în care te uiți serios la el sunt greșelile, el învață să producă greșeli pentru atenție. Corecția funcționează doar când vine la scurt timp după faptă, descrie exact comportamentul și nu atacă persoana. «Ai aruncat jucăria în soră» deschide o conversație; «ești neatent» închide una. Iar dacă lauda e rară, corecția pare trădare, nu ajutor. Raportul de cinci la unu nu e politețe, e combustibil: corecția merge doar pe un fond de atenție pozitivă. Gândește-te la un coleg care te corectează doar când ești în eroare și tace când reușești. În pasajul următor: cum arată în practică o zi întreagă construită pe acest raport.

De ce contează Pentru că majoritatea părinților folosesc întărirea pozitivă exact pe dos — laudă rară, generală, pe însușiri, plus bani pentru note — și obțin un copil care evită ce e greu ca să nu piardă eticheta primită.

laudă peînsușire →laudă pe efort → cautăsarcina grearecompensă pe ce îiplăcea → plăcerea scadeatenție de cinci ori maides decât corecția

← Vezi tot fluxul