„Cel care este treaz și vigilent, care studiază și meditează, își construiește o insulă pe care nici o potopire nu o poate copleși.”Dhammapada · Dhammapada · -300 · 25
Insula interioară se construiește din timp: atenția și reflecția sunt singurele care rămân când potopul ia tot ce e afară.
Insula e o metaforă pentru o stabilitate care nu vine din afară. Banii, statutul și relațiile pot fi spulberate de un singur eveniment; mintea antrenată prin studiu și meditație rămâne locuibilă chiar și atunci. Potopul vine oricum, sub forma unei pierderi, a unei boli sau a unei veste cumplite. Diferența nu constă în a evita apa, ci în a avea unde urca. Cine își construiește insula din timp nu se scufundă odată cu ea.
Insula nu se construiește în ziua potopului. Atenția e ca o economie: depui zilnic depozite mici, aproape invizibile. Cinci minute de liniște dimineața, o întrebare pusă serios seara. Nimic spectaculos. Dar când vine veste rea, descoperi că ai deja un loc în care te poți așeza. Vecinul care și-a pierdut jobul și rămâne calm nu are noroc, are practică. Întrebarea următoare e simplă: din ce e făcut, de fapt, acest refugiu interior?
De ce contează Vorbesc oamenilor care își bazează toată siguranța pe lucruri pe care un accident sau o criză le-ar putea lua.