„Mai presus decât să învingi mii de oameni în luptă este cel care se învinge pe sine însuși.”Dhammapada · Dhammapada · -300 · versetul 103
Cine își învinge propriile impulse câștigă o bătălie pe care nimeni altcineva nu i-o poate lua.
Câștigarea unei bătălii depinde de slăbiciunea adversarului; învingerea propriilor impulse — furie, lăcomie, teamă — depinde doar de tine și trebuie repetată zilnic. De aceea e mai grea și mai valoroasă. Un om care câștigă o dispută publică dar izbucnește oricând în furie e mai puțin liber decât unul care pierde disputa și rămâne stăpân pe sine.
Cardul spune că stăpânirea de sine e mai grea decât orice victorie externă. Hai să privim mai atent de ce. O victorie asupra altora se termină: adversarul e învins o dată și poți merge mai departe. Stăpânirea de sine nu se termină niciodată, pentru că impulsele revin în fiecare dimineață. Nu e o luptă cu un final, ci o practică zilnică, ca spălatul pe dinți. Gândește-te la cineva care ține un regim: nu renunță la desert o singură dată, ci în fiecare săptămână, la fiecare prânz de serviciu. Tocmai repetarea îl face valoros. Orice putere pe care o exerciți zi de zi devine parte din tine, nu un trofeu pe un raft. Iar asta ridică o întrebare: dacă nu se termină niciodată, cum știi că faci progrese?
De ce contează Pentru oricine își măsoară valoarea prin competiții externe: adevărata lucrare grea e cea dinăuntru.