„Natura e ce vedem — / Dealul — după-amiaza —”Emily Dickinson · Poezii · 1890 · 668
Natura nu e undeva departe, ci scena de dinaintea ochilor, pe care o trecem cu vederea tocmai pentru că e mereu acolo.
Definiția lucrează prin enumerare în loc de abstractizare: în loc să spună ce este natura, poemul arată cu degetul — un deal, o după-amiază, ceea ce vedem și auzim zilnic. Adevărul mecanicului e că numele mari ascund lucruri simple; natura nu e undeva departe, ci chiar scena de dinaintea ochilor, pe care o trecem cu vederea tocmai pentru că e mereu acolo.
Dickinson face un pas în plus: natura nu doar că e aproape, ci e ușor de ratat tocmai pentru că nu cere atenție. Un munte te obligă să-l privești. O fereastră cu lumina de la ora cinci, nu. Trecem pe lângă ea ca pe mobilier. Poetul face opusul: oprește și numește ce vede, iar numirea devine o formă de respect. Încearcă azi, la plimbare, să numești trei lucruri mici pe care i-ai trecut ieri cu vederea. Apoi întreabă-te ce altceva familiar merită privit cu aceeași atenție.
De ce contează Reamintește cuiva grăbit că nu-i nevoie de drumeții în sălbăticie pentru a fi în natură; e suficient să privească ce are în față.