„Ce este făcut din iubire este, dincolo de bine și de rău, întotdeauna dincolo de ele.”Friedrich Nietzsche · Dincolo de bine și de rău · 1886 · aforismul 153
Iubirea are propria logică, iar judecata morală vine de la cei care nu iubesc.
Nietzsche pune iubirea în afara codului moral, pentru că binele și răul sunt instrumente de judecată între străini, nu între cei care se țin de mână. Un părinte care își vândă casa pentru tratamentul copilului nu face un „calcul moral”, ci un act de atașament pe care nicio regulă nu îl cuprinde. Iubirea are propria ei logică, iar judecata vine de obicei după, din partea celor care nu iubesc.
Judecata morală apare aproape întotdeauna după faptă, nu în timpul ei. Cine iubește nu se oprește să cântărească; cine privește din afară are tot timpul să aplice regulile. De aceea verdictul celor din jur spune adesea mai puțin despre faptă și mai mult despre distanța lor față de ea. Vecinul care comentează că ai renunțat la job ca să ai grijă de mama ta nu trăiește grija aceea; el doar o măsoară cu instrumentele lui. Nietzsche sugerează că cele două poziții nu vorbesc aceeași limbă: una e trăită, cealaltă e evaluată. Iar când simți nevoia să te justifici, întreabă-te dacă răspunzi unei reguli reale sau doar fricii de a fi măsurat greșit. Urmează întrebarea: ce rămâne când judecile tăc, și cine ești tu atunci?
De ce contează Te ajută să nu îți justifici alegerile de dragoste prin standardele altora și să recunoști când judecile celor din jur spun mai mult despre ei decât despre tine.