„Cel care caută se pierde ușor pe sine. Orice singurătate este vinovăție.”Friedrich Nietzsche · Așa grăit-a Zarathustra · 1885 · Așa grăit-a Zarathustra, Partea I, Despre calea creatorului
Căutarea obsesivă a sensului te detașează de propria existență și de ceilalți.
Nietzsche sugerează că a căuta cu disperare ceva – fie că este adevăr, fericire sau identitate – te poate face să uiți de tine. „Orice singurătate este vinovăție” înseamnă că atunci când te izolezi în căutarea ta, neglijezi legătura cu ceilalți și cu viața însăși. De exemplu, un tânăr care își petrece ani întregi în biblioteci căutând „sensul vieții” poate ajunge să nu mai știe cine este în afara cărților.
Nietzsche nu spune să nu mai cauți nimic. El spune să nu faci din căutare o închisoare. Când cauți cu disperare, devii sclavul întrebării tale. Uită de tine, uită de ceilalți. Un artist care vrea cu orice preț să-și găsească „stilul unic” riscă să nu mai picteze niciodată liber. În loc să trăiască, el doar așteaptă. Adevărata descoperire vine când nu mai cauți cu disperare, ci trăiești deschis. Pasul următor: cum arată o viață în care nu mai ești prizonierul propriei căutări?
De ce contează Ne avertizează să nu confundăm căutarea cu trăirea, și să nu sacrificăm relațiile și prezentul de dragul unui răspuns iluzoriu.