olivlaw

Din cărți

Războiul e o pierdere comună, deci o înțelegere ar trebui să existe mereu; el apare când informația privată, lipsa unui angajament credibil sau o miză indivizibilă fac înțelegerea de neatins.

James D. Fearon · Rationalist Explanations for War · 1995 · James D. Fearon, «Rationalist Explanations for War», International Organization, vol. 49, nr. 3, 1995, pp. 379–414 (formularea din corpul articolului, redată din memorie; traducerea noastră)3 minute de citit
„Pentru că războiul este costisitor și riscant, statele raționale ar trebui să aibă stimulente să găsească înțelegeri negociate pe care toate părțile le-ar prefera mizei pe război.”James D. Fearon · Rationalist Explanations for War · 1995 · James D. Fearon, «Rationalist Explanations for War», International Organization, vol. 49, nr. 3, 1995, pp. 379–414 (formularea din corpul articolului, redată din memorie; traducerea noastră)

Războiul apare nu pentru că părțile nu ar vrea o înțelegere, ci pentru că nu o pot crede.

În «Rationalist Explanations for War» (International Organization, 1995), James Fearon a pornit de la o întrebare incomodă: războiul distruge resurse, deci ambele părți ar trebui să prefere o înțelegere negociată. Dacă ele totuși luptă, ceva împiedică înțelegerea. Fearon identifică trei explicații raționale: informația privată cu stimulente de a o denatura, problemele de angajament și indivizibilitatea mizei. Celelalte explicații populare (iraționalitatea, greșelile, politica internă) nu sunt respinse, dar pe acestea trei le poți modela fără a presupune că liderii nu gândesc. Mecanismul. Informația privată: fiecare parte își cunoaște mai bine capacitatea și hotărârea decât adversarul, iar fiecare are interes să pară mai puternică; de aceea declarațiile nu sunt de încredere, iar lupta devine uneori metoda de a afla. Problema de angajament: o înțelegere de azi nu ține dacă una dintre părți își va mări puterea mâine, deci cealaltă preferă să lovească înainte. Indivizibilitatea: unele mize (un oraș sfânt, un tron) nu se împart, deși Fearon notează că de obicei se pot negocia compensații. Limite: modelul presupune actori unitari și raționali, iar pentru prognoză rămâne întrebarea cum măsori «informația privată». Ce înseamnă pentru prognozator: războaiele sunt rare, iar cele mai multe dispute se încheie fără luptă, deci rata de bază este joasă; crește când apar semnale care elimină incertitudinea (mobilizare costisitoare) sau când o schimbare rapidă de putere face ca un angajament să nu mai fie credibil.

Exemplu aplicat: doi ani de semnale înainte de 24 februarie 2022, și aritmetica unei rate de bază. Lista Correlates of War (COW), în versiunea 4.0 pentru 1816–2007, numără 95 de războaie interstatale, definite prin cel puțin 1.000 de morți în luptă. Calculul: perioada 1816–2007 are 2007 − 1816 + 1 = 192 de ani; 95 împărțit la 192 dă circa 0,49 războaie pe an, deci în medie unul la puțin peste doi ani, în tot sistemul internațional. Pentru o pereche concretă de state, rata anuală este incomparabil mai mică: aceste 95 de războaie se împart între mii de perechi-an.

Acum cazul. În primăvara lui 2021, Rusia a masat trupe lângă Ucraina, apoi a retras o parte din ele în aprilie, fără luptă. Alarma s-a dovedit falsă. În toamna lui 2021 masarea a reînceput, mai mare, și a durat luni de zile; pe 24 februarie 2022 a început invazia. Din perspectiva lui Fearon, diferența dintre cele două episoade nu e numărul trupelor, ci informația pe care o revelau. Un semnal ieftin (o desfășurare care poate fi anulată fără pierdere politică) nu elimină incertitudinea; unul costisitor (luni de pregătiri vizibile, cereri publice maximaliste) o elimină, pentru că cel care îl emite pierde mult dacă dă înapoi.

Ce arată cazul pentru un prognozator: există o rată de bază joasă (războiul interstatal e rar), dar semnalele costisitoare actualizează puternic această rată. După masarea din 2021, mulți analiști au pus probabilități mici; după luni de pregătiri vizibile, câțiva le-au urcat mult. Nu un singur semnal a decis, ci acumularea celor care nu pot fi retrase gratis.

Lecția: «mobilizarea la graniță» nu înseamnă invazie, dar nici nu e zero. Întrebarea corectă e cât costă semnalul, nu cât de mare e.

Pentru prognozator: clasa de referință pentru «izbucnirea unui război interstatal» există: Correlates of War (lista «Inter-State Wars», 1816–2007) cu 95 de războaie și prag de 1.000 de morți în luptă, pe care o completează seria UCDP/PRIO, cu prag de 25 de morți pe an. Cele două praguri dau rate de bază diferite, deci întrebarea trebuie să numească sursa și pragul.

Indicatori, cu sursa: baza de date UCDP (Universitatea din Uppsala) pentru conflictele armate active; raportările ministerelor apărării și imaginile satelitare comerciale pentru desfășurări; declarațiile oficiale cu termen și cerințe maximaliste; ritmul înarmării (SIPRI). Pentru fiecare, notezi dacă semnalul e ieftin sau costisitor.

Capcana tipică: să confunzi o dispută cu un război. Cele mai multe dispute teritoriale nu au dus niciodată la luptă, iar o rată de bază calculată doar pe cazurile care au escaladat e umflată și înșelătoare. A doua capcană: să iei fiecare masare drept invazie sau drept bluf; ambele se întâmplă, iar diferența stă în cost.

Întrebare-exemplu scorabilă: «Va conține versiunea publicată în 2028 a setului de date UCDP/PRIO Armed Conflict cel puțin un conflict de tip interstatal activ în anul calendaristic 2027?» Se rezolvă da/nu din setul de date; dacă UCDP nu publică versiunea până la 31 decembrie 2028, întrebarea se anulează.

De ce contează Atacul Rusiei asupra Ucrainei din 24 februarie 2022 a venit după o masare de trupe în primăvara lui 2021 care s-a încheiat fără luptă, deci același semnal a fost alarmă falsă o dată și avertisment corect a doua oară.

InformațieprivatăProblema deangajamentMizăindivizibilă
Trei căi raționale către luptă: oricare face ca o înțelegere existentă pe hârtie să fie de neatins.

← Vezi tot fluxul