olivlaw

Din cărți

Cine controlează un nod prin care trec fluxurile lumii, de la mesageria bancară la semiconductori, poate vedea ce circulă și poate tăia accesul altora: interdependența devine instrument de constrângere.

Henry Farrell și Abraham L. Newman · Weaponized Interdependence: How Global Economic Networks Shape State Coercion · 2019 · Henry Farrell și Abraham L. Newman, «Weaponized Interdependence: How Global Economic Networks Shape State Coercion», International Security, vol. 44, nr. 1, 2019, pp. 42–79, rezumatul articolului (traducerea noastră)3 minute de citit
„Tot mai des, statele folosesc rețelele economice globale pentru a-și atinge obiectivele strategice.”Henry Farrell și Abraham L. Newman · Weaponized Interdependence: How Global Economic Networks Shape State Coercion · 2019 · Henry Farrell și Abraham L. Newman, «Weaponized Interdependence: How Global Economic Networks Shape State Coercion», International Security, vol. 44, nr. 1, 2019, pp. 42–79, rezumatul articolului (traducerea noastră)

Cine controlează nodul prin care trec fluxurile poate vedea tot ce trece și poate tăia accesul oricui, cu prețul pierderii centralității sale.

În 1945, în «National Power and the Structure of Foreign Trade», Albert Hirschman a arătat că schimbul dintre o țară mare și una mică nu e simetric: cea mică pierde mai mult dacă relația se rupe, iar partenerul mare poate transforma această asimetrie în influență. Henry Farrell și Abraham Newman au mutat ideea de la perechile de state la rețele. În «Weaponized Interdependence» (International Security, 2019) ei susțin că economia globală are noduri centrale, precum mesageria bancară, compensarea în dolari sau producția de semiconductori. Statul cu jurisdicție asupra unui nod primește două puteri: efectul de panoptic, adică vede fluxurile care trec prin el, și efectul de strangulare, adică poate tăia accesul unui adversar. Mecanismul cere o rețea asimetrică, jurisdicție asupra nodului și instituții interne dispuse să acționeze. SWIFT, cooperativă belgiană de mesagerie, a deconectat în martie 2012 băncile iraniene vizate de sancțiunile Uniunii Europene. În februarie 2022 guvernele occidentale au imobilizat o parte din rezervele Băncii Rusiei, de aproximativ 300 de miliarde de dolari după estimările lor, dintr-un total de circa 630 de miliarde. Nodul nu e etern: fiecare folosire îi arată țintei cât de scump e să depindă de el. Limitele sunt tocmai aici. Alternativele (sisteme locale de plată, decontări în alte monede, rezerve ținute în aur) cresc costul pentru cel care folosește arma, iar un nod folosit prea des își pierde centralitatea. Pentru prognozator, întrebarea utilă nu e „va folosi statul X arma?”, ci cine are jurisdicție asupra nodului, cât de repede poate ținta să-l înlocuiască și ce pierde emitentul dacă o face. Capacitatea și decizia sunt lucruri diferite.

Exemplu aplicat: de la rețea la cifre. Să luăm mai întâi rezervele Băncii Rusiei. La începutul lui 2022 ele erau de circa 630 de miliarde de dolari, cifră dată de nota Bibliotecii Parlamentului Australiei din martie 2022. Guvernele occidentale au imobilizat, după estimările lor, aproximativ 300 de miliarde: 300 / 630 ≈ 0,476, adică aproape jumătate. Restul, ținut în aur, în yuani sau în conturi din jurisdicții care nu s-au alăturat coaliției, a rămas accesibil. Efectul de strangulare a fost deci parțial, și a lovit exact partea ținută în monedele și în băncile coaliției.

Al doilea calcul e al lui Hirschman: concentrarea. Pentru o țară ipotetică ale cărei exporturi se împart între patru parteneri în proporțiile 60 %, 25 %, 10 % și 5 %, suma pătratelor cotelor este 0,36 + 0,0625 + 0,01 + 0,0025 = 0,435. Dacă aceleași exporturi s-ar împărți egal, 4 × 0,25² = 0,25, adică minimul posibil pentru patru parteneri. Cu cât indicele e mai mare, cu atât partenerul dominant poate amenința mai credibil cu ruptura. Cifra nu spune dacă amenințarea va fi pusă în practică, ci doar cât ar costa-o pe țintă s-o suporte.

Al treilea pas e comparația dintre 2012 și 2022. Nodul a fost același, SWIFT, iar jurisdicția asupra lui a rămas aceeași; s-au schimbat mărimea țintei și alternativele disponibile. Între timp, în 2015, a apărut sistemul chinez CIPS, o alternativă parțială pentru decontări în yuani. Un prognozator care ar fi numărat doar câte deconectări s-au produs nu putea deduce din 2012 ce se întâmplă cu o economie mult mai mare; trebuia să întrebe ce alternative la nod existau și cât din fluxuri treceau pe ele. Rata de bază spune cât de des se folosește arma, structura rețelei spune cât costă.

Pentru prognozator: clasa de referință nu are o numărătoare standard. Se construiește din bazele de date de sancțiuni (de exemplu Global Sanctions Database), păstrând doar măsurile financiare: deconectări de la sisteme de plăți, înghețări de rezerve, restricții de acces la dolar. Fiecare rând se numără o singură dată, la data actului juridic, nu a anunțului politic. Fără o astfel de listă, orice „rată” e doar o impresie.

Indicatori de urmărit, cu sursa publică a fiecăruia. Ponderea monedelor în rezervele alocate: FMI, ancheta COFER, trimestrială. Ponderea yuanului în plățile internaționale: raportul lunar al SWIFT despre renminbi. Activitatea sistemelor alternative de plăți: rapoartele CIPS. Acte noi de sancțiuni: Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și comunicatele Trezoreriei SUA.

Capcana tipică: confuzia dintre capacitate și decizie. Faptul că un stat poate tăia un nod nu spune nimic despre momentul în care o va face, iar costul pentru emitent crește cu fiecare alternativă care se maturizează. A doua capcană: să tratezi un anunț ca pe un act. Un comunicat politic nu deconectează nicio bancă; contează data intrării în vigoare.

Întrebare-exemplu scorabilă, ilustrativă: «Între 1 ianuarie și 31 decembrie 2027, va retrage SWIFT accesul a cel puțin unei bănci dintr-o țară ale cărei bănci erau conectate la 1 ianuarie 2027, conform unui comunicat al SWIFT sau unui act publicat în Jurnalul Oficial al UE?» Sursa de rezolvare: comunicatele SWIFT și Jurnalul Oficial; data contează cea a intrării în vigoare; o suspendare ulterioară nu schimbă rezultatul.

De ce contează Imobilizarea rezervelor Băncii Rusiei în 2022 a arătat că rezervele ținute în jurisdicțiile altora nu sunt garantate, iar discuția despre unde își țin băncile centrale rezervele s-a reaprins.

Nod central alrețeleiJurisdicțieasupra noduluiPanoptic șistrangulare
Puterea vine din poziția în rețea, nu din mărimea economiei luate singură.

← Vezi tot fluxul