„Cine vede în oameni doar oameni nu vede niciodată nimic în ei.”Georg Christoph Lichtenberg · Caietele de însemnări · 1799 · Caietul F, însemnarea 536
Eticheta îl știe deja pe om înainte să se uite la el, de aceea nu vede nimic.
Etichetele generale sunt economice, dar sărace: «un funcționar», «un bătrân», «un străin» nu spun nimic despre persoana concretă. Lichtenberg sugerează că a vedea cu adevărat pe cineva înseamnă a prinde particularul — gesturile, contradicțiile, istoria lui. Cine se oprește la general nu descoperă niciodată nimic, pentru că generalul îl știa deja înainte să se uite.
Eticheta nu doar sărăcește ce vedem; ea schimbă cum ne comportăm. Dacă îl vezi pe vecin doar ca «pensionar», îi vorbești politicos și superficial. Dacă afli că a fost ceasornicar sau că crește roșii pe balcon, conversația capătă altă culoare. Persoana, la rândul ei, răspunde la felul în care e privită: tratat generic, rămâne generic. Privit particular, începe să-ți arate particularul. E un cerc, dar unul pe care îl poți rupe tu, primul. Alege pe cineva pe care crezi că-l cunoști și pune-ți o întrebare la care eticheta nu răspunde. Ce se schimbă când întrebi în loc să presupui?
De ce contează Un memento pentru viața de zi cu zi: colegul, vecinul sau copilul pe care crezi că-l cunoști prin etichetă merită privit a doua oară, ca individ.