„Toate lucrurile din natură sunt în război unele cu altele.”Giacomo Leopardi · Zibaldone · 1832 · p. 4135
Pacea e excepția; războiul e regula naturii, chiar înăuntrul nostru.
Fraza generalizează observația lui Leopardi: nu doar animalele se luptă, ci toate elementele lumii. Materia consumă materie, speciile extermină specii, iar omul, care crede că scapă, poartă războiul în interiorul său, între dorințe și frică. Exemplul lui Leopardi favorit era coloniile de furnici și viespi, care distrug colonii rivale ale aceleiași specii. Chiar acolo unde pare solidaritate, există frontieră și dușman.
Dacă conflictul e norma, atunci liniștea nu e absența războiului, ci o pauză negociată. Leopardi vedea pacea ca o înțelegere temporară între forțe care nu s-au oprit, ci doar și-au amânat ciocnirea. Gândește-te la grădina ta: legumele cresc lângă flori, dar fiecare fură apă, lumină și sol de la celelalte. Grădinarul nu elimină competiția; doar o canalizează. Aceasta schimbă felul în care judecăm o societate calmă: nu e un paradis, ci un echilibru fragil, care cere întreținere constantă. Iar dacă pacea e o întreținere, întrebarea devine: cine o plătește, și cât rezistă până la următoarea criză?
De ce contează Un antidot la iluzia că problemele de conflict sunt anomalii care pot fi eliminate definitiv din viața socială.