„Dar ce să vezi? Ochii copilului sunt ca și ai păsărilor: se uită la toate, dar nu văd nimic.”Ion Creangă · Amintiri din copilărie · 1881 · partea I
Copiii observă lumea, dar percepția lor lipsită de experiență nu poate înțelege ceea ce văd.
Creangă observă nevinovăția și lipsa de experiență a copilăriei. Ochii copilului sunt curioși, scanează lumea, dar mintea lui nu are încă instrumentele pentru a interpreta ceea ce percepe. Mecanismul este al dezvoltării cognitive: copiii observă detalii, dar le lipsește contextul și judecata adultului. De exemplu, un copil poate vedea o ceartă între părinți, dar nu înțelege cauzele sau consecințele ei.
Când un copil vede o ceartă între părinți, el nu pricepe motivele. Crede că e vina lui. Așa funcționează mintea mică: completează golurile cu fantezii. Un copil care aude țipete se poate simți vinovat, deși nu are nicio legătură. De asta e important să-i spui clar: „Nu e din cauza ta.” Altfel, el își construiește singur o poveste greșită. Această tendință de a umple golurile continuă și la maturitate.
De ce contează Ne amintește să avem răbdare cu copiii și să le explicăm lucrurile pe înțelesul lor, nu să presupunem că înțeleg totul.