„Legea este expresia voinței generale.”Jean-Jacques Rousseau · Contractul social · 1762 · Book I, Chapter 6
Legitimitatea legii derivă din acordul comun al cetățenilor pentru binele general.
Rousseau definește legea ca instrument al suveranității populare. O lege legitimă nu e impusă de un monarh sau de o elită, ci rezultă din acordul comun al cetățenilor privind binele comun. De exemplu, un referendum pe o temă majoră exprimă această voință generală, spre deosebire de o decizie luată de un grup restrâns.
Rousseau spune că legea adevărată e vocea poporului. Dar cum știm dacă o lege chiar reprezintă binele comun? El face o distincție fină între voința generală și voința tuturor. Voința tuturor e suma intereselor individuale. Voința generală e altceva: e interesul comun care rămâne după ce eliminăm diferențele. De exemplu, când vecinii votează pentru un parc, unii vor locuri de joacă, alții alei de alergat. Voința generală nu e niciuna dintre variante, ci spațiul verde care le unește pe toate. Această idee ne duce mai departe: cum separăm interesul colectiv de cel personal?
De ce contează Ne reamintește că democrația autentică necesită participare civică și legi care servesc tuturor, nu doar unor grupuri privilegiate.