„Poporul englez crede că e liber; se înșală foarte mult: e liber doar în timpul alegerii membrilor parlamentului.”Jean-Jacques Rousseau · Contractul social · 1762 · Cartea III, capitolul 15
Cine votează o dată la patru ani e liber o zi și guvernat patru ani.
Observația lovește în iluzia că alegerile periodice ar epuiza libertatea politică. Dacă suveranitatea aparține poporului, ea nu poate fi încredințată pentru ani întregi unor reprezentanți care apoi decid singuri. Rousseau sugerează că între două voturi cetățeanul e din nou subiect, nu autor. Exemplul e de actualitate: cine votează o dată la patru ani și apoi nu mai are niciun cuvânt de spus asupra legilor e liber o zi și guvernat patru ani.
Dacă votul din patru în patru ani nu e destul, apare întrebarea: ce ar însemna guvernare continuă? Rousseau distinge între a face legile și a le executa. Legile trebuie să vină de la toți cetățenii, adunați ca suveran. Executarea lor poate fi încredințată unui guvern, care e doar angajat al poporului, nu stăpânul lui. Diferența pare abstractă, dar se vede în viața de zi cu zi. Când primăria hotărăște să taie copaci din cartierul tău, tu nu ești întrebat, deși trăiești zi de zi cu consecința. Guvernul execută, dar decizia ar fi trebuit să treacă prin voi, cetățenii. Iar asta ridică următoarea întrebare: cum pot mulți oameni să decidă împreună fără să se anuleze unii pe alții?
De ce contează Întreabă astăzi ce înseamnă să participi la decizii între alegeri, nu doar să-ți dai votul și să aștepți.