„A face mereu ce e drept. Asta va mulțumi pe unii și va uimi pe restul.”Mark Twain · Scrieri și caiete · 1897 · Scrieri și caiete, dedicație pentru Societatea Tinerilor Oameni din New York, 1897
Onestitatea constantă nu e naivitate, ci raritate: de aceea dezarmează pe unii și îi lasă pe ceilalți fără replică.
Twain scrie cu umorul lui obișnuit despre un fapt dur: corectitudinea e rară, deci vizibilă. Mecanismul e statistic și social deodată — dacă majoritatea oamenilor negociază, mint și ocolesc regulile când pot, atunci cineva care face constant ce e drept devine o anomalie care întâi dezarmează, apoi amuză. Fraza nu promite aplauze, ci două reacții mai modeste: recunoștință celor puțini care apreciază onestitatea și surprinderea restului, obișnuiți cu altceva. Exemplul concret e angajatul care raportează o greșeală în defavoarea lui: unii îl respectă, restul nu-și vine în fire.
Twain nu spune că onestitatea aduce laude. Spune că produce două efecte diferite, și ambele îți sunt utile. Mirarea celorlalți pare o reacție ciudată, dar e de fapt un semnal: ai ieșit din tipar, deci ai fost observat. Iar a fi observat, chiar cu surprindere, e începutul unei reputații. Gândește-te la vecinul care îți returnează pachetul livrat din greșeală la el. Data viitoare când are el nevoie de ajutor, te va chema pe tine, nu pe alții. Onestitatea nu cumpără simpatie imediată, ci încredere pe termen lung. Iar încrederea e mai rară decât simpatia. Rămâne însă o întrebare: de ce ne e atât de greu să suportăm mirarea celorlalți, de parcă ar fi o acuzație?
De ce contează Îi încurajează pe cei care se simt naivi pentru că sunt onești într-un mediu cinic: reacția de mirare a celorlalți nu e un semn că greșesc, ci dovadă că fac ceva rar.