„Politicianul de profesie trăiește din politică, politicianul care trăiește pentru politică trăiește din altceva.”Max Weber · Politica, o vocație · 1919 · Politica, o vocație, paragraful despre politicianul de profesie
Independența financiară cumpără independență morală: cine trăiește pentru politică își poate permite să piardă funcția.
Weber desparte motivațiile celor care ocupă funcții. Cel care trăiește din politică o tratează ca sursă de venit și statut, ceea ce nu e neapărat corupt, dar schimbă stimulentele: va evita riscurile care îi amenință cariera. Cel care trăiește pentru politică are o altă sursă de existență, o avere, o profesie sau o convingere, și își poate permite să piardă funcția. Mecanismul e economic: independența financiară cumpără independență morală. Un om de afaceri care intră în consiliu local fără salariu, din convingere, ilustrează al doilea tip.
Weber nu condamnă pe nimeni, dar arată un efect de selecție. Dacă majoritatea celor care ocupă funcții trăiesc din ele, sistemul ajunge să favorizeze tipul potrivit pentru funcție, nu ideea potrivită pentru comunitate. Cel care depinde de post devine, firesc, prudent. Nu va susține o decizie nepopulară, chiar dacă e corectă, pentru că riscă exact sursa de existență. Gândește-te la un funcționar comunal care amână ani de zile o decizie dură doar pentru că mandatul lui se leagă de ea. Întrebarea utilă nu e dacă omul e cinstit, ci ce anume îl face să se teamă. Și atunci apare întrebarea următoare: cine poate, de fapt, să-și permită să spună adevărul în politică?
De ce contează Un filtru de evaluare a candidaților: întreabă-te ce își pierd ei dacă pierd funcția, și cine plătește pentru convingerile lor.