„Ce este o monstruozitate mai mare decât a se vedea un om care se bucură de viață și care nu-și pasă de ea?”Michel de Montaigne · Eseuri · 1580 · I, 20
A te bucura de viață fără a o prețui e o contradicție trăită zilnic.
Montaigne observă o contradicție în comportamentul uman: ne bucurăm de zilele noastre, dar le irosim ca și cum ar fi inepuizabile. Mecanismul e hipocrizia practică — acționăm contrar a ceea ce pretindem că valorăm. Cine stă ore la rând pe telefon, plângând apoi că nu are timp pentru familie, trăiește exact această monstruozitate.
Montaigne merge mai departe: problema nu e că morim, ci că ne prefacem că nu morim. Ne comportăm ca și cum am primi viața pe credit, fără dobândă. El numește asta o monstruozitate, pentru că e o rușine autoimpusă: știm prețul zilelor și totuși le dăm pe gratis. Un om care plânge că nu are timp, dar stă trei ore pe seară derulând ecranul, nu duce lipsă de timp — duce lipsă de decizie. Ziua nu e o resursă care se reface, ci una care se consumă o singură dată. Întrebarea devine atunci: dacă fiecare zi se cheltuiește oricum, cui îi dai-o tu?
De ce contează Văzută din perspectiva morții, fiecare zi capătă greutate. Gândul te ajută să alegi mai conștient la ce dai timpul și atenția.